Randurile de mai jos par sa ilustreze perfect zicala “Cine sapa groapa aluia, cade singur in ea”. Aceasta este povestea unei fete a carei mama a murit iar tatal ei s-a recasatorit. Din acel moment au inceput greutatile pentru fata orfana, insa pana la urma, toata povestea a avut un final fericit.
“Cand aveam 10 ani, tatal meu s-a recasatorit. Mama vitrega a ramas repede insarcinata si a nascut un fiu. Din acel moment eu am devenit bona, bucatareasa si femeie de serviciu gratuita.
Toti membrii familiei mi se adresau doar cu ‹‹Hei, tu››. Eu purtam haine care imi erau de mult mici, insa fratele meu primea zilnic jucarii noi. Cand el a mai crescut, eu am fost lipsita de spatiu personal: am fost mutata in sufragerie, iar camera mea a fost oferita fratelui.
Cred ca singurul lucru pentru care ii sunt recunoscatoare tatalui meu este ca el a stopat toate incercarile mamei vitrege de a ma lovi.
Dar nimeni nu a interzis injosirile morale.
In fiecare zi ascultam discutii despre cat sunt de urata si proasta, ca nu voi obtine o educatie aleasa si voi lucra ca femeie de serviciu. Mama vitrega imi spunea zilnic ca eu voi fi suportata in aceasta casa doar pana la majorat si ca ea ma va alunga in strada chiar de ziua mea.
Petreceam toate vacantele la bunica de pe tata. Si ea considera ca eu sunt “oaia neagra” din familia lor. Ea blestema ziu, in care fiul ei s-a casatorit cu mama mea si se bucura ca mama nu mai este in viata.
Mama vitrega ii spunea ca eu nu voi fi de acord pentru nimic in lume, iar tata o asigura ca el ma va convinge sa-i donez apartamentul si ca ea nu are motive de ingrijorare. Dar el nu avea dreptate…
Eu am incetat sa fiu afectata de acuzatiile lor si de atacurile fratelui mai mic. Daca inainte ma temeam de majorat, acum il asteptam cu nerabdare.
La ziua mea de nastere s-au adunat toate persoanele interesate: tata cu mama vitrega, bunica de pe tata si parintii mamei vitrege. Dupa primul tort servit cu ceai din ultimii 8 ani, mi s-a spus sa ma pregatesc. Cand am intrebat ‹‹Pentru ce?››, mi-a raspuns bunica:
– Astazi ai devenit adulta. Incepand cu aceasta zi, tu esti responsabila pentru faptele tale. De asemenea, astazi este ziua in care vei multumi familiei tale pentru tot ce a facut pentru tine. Acum tu si tata veti merge la notar si tu ii vei dona apartamentul. Ai mostenit acest apartament de la mama ta, dar totul trebuia sa decurga altfel. Ea a promis ca il va lasa ca mostenire fiului meu, dar in schimb ti l-a donat tie inainte sa m0ara. Dar tu iti vei indeplini datoria acum. Pregateste-te!
Fetele lor aveau o expresie intr-atat de festiva, incat abia am reusit sa ma abtin sa rad.
– Da, bunica. Eu imi voi rasplati familia pentru tot ce a facut pentru mine. Drept recunostinta, eu nu o voi da afara astazi pe mama mea vitrega, ci ii voi oferi o saptamana pentru pregatiri. Cronometrul e setat.
Vai, ce a inceput! Am fost impresurata de acuzatii de nerecunostinta. Mama vitrega striga fara incetare ca a crescut un sarpe la piept. Tata mi-a dat o palma peste fata. Parintii mamei vitrege au inceput sa spuna ca au prevenit-o despre nerecunostinta copiilor straini. Bunica a spus ca nu am nimic sfant in suflet si a plecat trantind usa. Astfel, ei au fost cei care s-au mutat iar eu mi-am vazut de viata mea…”