Stațiunea Mamaia, una dintre cele mai cunoscute destinații turistice de pe litoralul românesc, a fost construită într-un timp record de doar 3 ani, între 1960 și 1963. Proiectul a fost coordonat de arhitectul și urbanistul Cezar Lăzărescu, un nume important în arhitectura românească, care a reușit să transforme o întindere de coastă într-o stațiune modernă și atractivă. Mamaia a fost gândită să devină un loc de relaxare și divertisment, oferind turiștilor o experiență unică, combinând arhitectura modernistă cu un peisaj natural bine conservat.
În anii ’60, Mamaia era o adevărată oază de verdeață, fiind acoperită de spații verzi bine întreținute, inclusiv măslini pitici, care dădeau un aer mediteranean stațiunii. Această preocupare pentru peisagistică era o parte esențială a planului de dezvoltare, deoarece autoritățile vremii doreau să creeze nu doar o stațiune de cazare, ci și un spațiu în care turiștii să se simtă conectați cu natura. Prin aceste elemente de design, Mamaia se deosebea de alte stațiuni, oferind o atmosferă de relaxare și confort, esențială pentru cei care căutau o evadare de la viața cotidiană.
Un alt aspect notabil al stațiunii în acea perioadă era plaja generoasă. Fiecărui turist îi reveneau aproximativ 9 metri pătrați de plajă, ceea ce asigura o experiență relaxantă și lipsită de aglomerație. În acele vremuri, plajele erau curate, bine amenajate și gestionate cu atenție, ceea ce contribuia la imaginea stațiunii ca fiind una dintre cele mai atractive destinații de pe litoralul românesc.
La începuturile sale, Mamaia avea o capacitate de cazare de 10.000 de locuri, distribuite în hoteluri construite într-un stil modernist, caracterizat prin linii simple și funcționalitate. Aceste hoteluri erau proiectate pentru a oferi confort maxim turiștilor, dar și pentru a se integra armonios în peisajul stațiunii. Construcția acestora a fost parte a unui proiect grandios de sistematizare a litoralului românesc, care avea în vedere amenajarea a 70 de kilometri de coastă, de la Năvodari la Mangalia.
Acest proiect de sistematizare, inițiat de autoritățile comuniste, avea scopul de a transforma litoralul românesc într-o atracție turistică de top la nivel internațional. Proiectul includea nu doar construcția de hoteluri, ci și amenajarea plajelor, crearea unor zone de agrement și dezvoltarea infrastructurii necesare pentru a face litoralul accesibil turiștilor din toată Europa de Est și nu numai. În contextul politic al vremii, România căuta să se afirme pe scena internațională nu doar prin realizări industriale, ci și prin dezvoltarea turismului.
Cezar Lăzărescu, coordonatorul acestui proiect, a avut o viziune clară asupra modului în care trebuia să arate stațiunea. El și echipa sa de arhitecți și ingineri au fost atenți la detalii, asigurându-se că toate clădirile și facilitățile construite respectau standardele de calitate și estetică impuse. Această atenție la detalii și preocuparea pentru integrarea arhitecturii în peisajul natural au făcut din Mamaia un exemplu de stațiune bine gândită și planificată.
De-a lungul decadelor, stațiunea Mamaia a trecut prin numeroase transformări, însă anii ’60 rămân o perioadă de referință pentru dezvoltarea sa. În acea vreme, Mamaia nu era doar o destinație de vară, ci un simbol al modernității și al progresului, reflectând ambițiile unui stat aflat în plină dezvoltare. Stațiunea era frecventată nu doar de români, ci și de turiști din alte țări, care veneau să se bucure de plajele însorite și de facilitățile oferite.
În acea perioadă, turismul pe litoralul românesc era intens promovat, iar Mamaia, datorită poziției sale privilegiate și a amenajărilor realizate, a devenit rapid una dintre cele mai populare stațiuni. Era considerată o destinație de elită, un loc unde oamenii se puteau relaxa și bucura de toate facilitățile moderne ale timpului. Hotelurile din Mamaia erau dotate cu restaurante, piscine și zone de divertisment, toate gândite pentru a oferi o experiență completă și memorabilă turiștilor.
Proiectul de sistematizare a litoralului nu s-a limitat doar la construcția de hoteluri și plaje, ci a inclus și crearea unei infrastructuri complexe, cu drumuri moderne, sisteme de alimentare cu apă și electricitate, și alte facilități necesare pentru a susține fluxul turistic. Toate acestea au fost realizate cu o viteză impresionantă, demonstrând capacitatea inginerilor și arhitecților români de a duce la bun sfârșit proiecte ambițioase într-un timp foarte scurt.
Mamaia a continuat să se dezvolte și să se modernizeze în deceniile următoare, însă perioada anilor ’60 rămâne una de aur pentru stațiune, fiind momentul în care a căpătat forma care a consacrat-o. Viziunea lui Cezar Lăzărescu și a echipei sale a pus bazele unei stațiuni care a reușit să combine armonios elementele naturale cu cele construite de om, oferind un model de dezvoltare turistică echilibrată.
Astăzi, stațiunea Mamaia se confruntă cu noi provocări, de la aglomerarea excesivă până la probleme legate de gestionarea resurselor și a mediului. Totuși, istoria sa și moștenirea lăsată de proiectul inițial continuă să inspire și să reamintească de vremurile în care era un exemplu de planificare urbană și turistică. Stațiunea a rămas un punct de referință pe harta turistică a României, iar amprenta lăsată de pionierii săi este vizibilă și astăzi, deși unele aspecte s-au schimbat în timp.
În concluzie, Mamaia anilor ’60 a fost rezultatul unui efort colectiv al celor mai buni arhitecți și ingineri din România, coordonați de un lider vizionar, Cezar Lăzărescu. Stațiunea a fost construită pentru a oferi nu doar cazare și divertisment, ci și o experiență completă de reconectare cu natura, într-un cadru modern și bine planificat. Această combinație de design urbanistic și peisagistică a transformat Mamaia într-o destinație de top și într-un simbol al turismului românesc.