La Geneva, ambasadorul Iranului pe lângă instituțiile ONU a transmis un mesaj categoric: cât timp continuă atacurile aeriene atribuite Statelor Unite și Israelului, Teheranul nu are nicio intenție să negocieze cu Washingtonul. Potrivit diplomatului, singurul registru în care Iranul se exprimă în acest moment este unul defensiv, descris drept „limbajul apărării”.
Teheranul neagă reluarea contactelor cu Washingtonul
Oficialul iranian a respins ideea că ar fi existat demersuri către Casa Albă sau contacte directe între cele două părți. În paralel, în spațiul public au circulat afirmații atribuite președintelui american, publicate pe o rețea socială:
„Apărarea lor antiaeriană, Forţele Aeriene, Marina şi leadership-ul lor s-au dus. Ei vor să discute. Le-am spus că este prea târziu”.
Replica ambasadorului a venit imediat și într-un ton dur:
„Trump este cunoscut că inventează minciuni şi continuă să o facă. Suntem obişnuiţi cu declaraţiile sale false”.
Diplomatul a menționat, totodată, că a fost implicat în discuțiile anterioare dintre cele două părți, iar ultima rundă ar fi avut loc vineri, cu puțin timp înainte de loviturile aeriene asupra Iranului.
Condițiile invocate de Iran și criticile către Europa
Potrivit ambasadorului, o eventuală schimbare de poziție a Teheranului ar depinde de două condiții esențiale: oprirea războiului și o garanție clară că nu va exista o nouă agresiune împotriva Iranului. În lipsa acestor premise, Iranul nu vede un spațiu real pentru reluarea dialogului.
El a pus sub semnul întrebării și disponibilitatea reală a Washingtonului de a negocia, afirmând că abordarea americană ar fi aliniată „planurilor regimului israelian”. În același timp, a criticat mai multe state europene, acuzându-le de ipocrizie și de lipsă de reacție fermă:
„În mod regretabil, multe dintre ele nu au condamnat agresiunea şi unele chiar au încercat să o justifice”.
Mesajul de la Geneva și ce indică pentru perioada imediat următoare
Declarațiile sugerează că, cel puțin pe termen scurt, Teheranul pariază pe întărirea poziției sale defensive și pe menținerea unei linii diplomatice rigide, construită pe condiții greu de îndeplinit rapid: încetarea ostilităților și garanții de neagresiune.
În același timp, escaladarea recentă menține riscurile la un nivel ridicat, iar spațiul pentru dezescaladare rămâne îngust cât timp actorii implicați își condiționează public flexibilitatea. În această ecuație, evoluțiile militare și mesajele transmise de capitalele implicate vor fi decisive, în timp ce statele europene sunt presate să își definească mai clar pozițiile.
Contextul rămâne volatil, iar declarațiile făcute în Elveția sunt privite ca un indicator al intențiilor imediate ale Teheranului. Deocamdată, atenția se mută pe orice posibilă schimbare de ton, pe canale indirecte de comunicare și pe semnale publice care ar putea indica, fie și limitat, o deschidere către dialog.