Mama Adrianei Bahmuțeanu, în lacrimi, de ziua fiicei sale: „Mi-e dor de nepoți… I-am legănat pe genunchii mei, acum nu mai știu nimic de ei”
Adriana Bahmuțeanu, una dintre cele mai cunoscute figuri ale showbizului românesc, traversează o perioadă plină de provocări pe plan personal, în ciuda succesului profesional și a relației frumoase pe care o are în prezent. Vedeta este mama a doi băieți, din mariajul cu regretatul om de afaceri Silviu Prigoană. De la moartea fostului soț, lucrurile s-au schimbat radical în viața ei — o transformare care, din păcate, a afectat-o profund și pe mama sa, Petruța Toma.
„Mi-e dor de ei de nu mai pot…”
Invitată recent într-o emisiune TV cu ocazia aniversării fiicei sale, Petruța Toma a vorbit cu emoție despre distanțarea față de nepoți, o durere care nu o părăsește. Cu lacrimi în ochi, mama Adrianei Bahmuțeanu a rememorat momentele de apropiere și dragoste pe care le-a avut cu băieții în copilăria acestora și nu înțelege cum s-a ajuns la o astfel de ruptură.
„Mă arde pe suflet, mă arde pe inimă… Mă gândesc cât i-am legănat pe copilașii ăștia pe picioarele mele și cât au stat cu mânuțele la inima mea. De ce-mi fac mie asta? De ce, Doamne? Mi-e dor de ei de nu mai pot…”
Petruța Toma spune că nu înțelege comportamentul celor mici și nu poate accepta lipsa de comunicare cu ei, mai ales în contextul în care suferința Adrianei nu este vizibilă în mod public, dar este profundă și constantă.
„Nu le arde inima după mama lor? Copilul meu e mare, da, dar e tot copilul meu. Are nevoie de sprijin, de o vorbă bună. Dacă ea nu rămâne puternică, cine o mai ajută? E singură în lupta asta și trebuie să rămână în picioare.”
„Vreau doar să știu că sunt bine…”
Durerea bunicii se transformă în îngrijorare continuă pentru nepoți. Petruța Toma se întreabă dacă cineva are grijă de ei așa cum avea ea odinioară, în cele mai mici detalii ale vieții lor de zi cu zi.
„Mă gândesc: au mâncat? Le-a spus cineva să se spele pe dinți, să se pregătească de școală? Le-a spus cineva «Bună dimineața» cu drag? Nu vreau nimic altceva… doar să știu că sunt bine. Să aud un «Bine, mamaie! Să fii sănătoasă». Nu intru în viața lor, nu cer să fiu acolo, doar să știu, să-i văd…”
Petruța Toma a vorbit și despre cât de inteligenți și bine crescuți erau băieții, exprimându-și uimirea și tristețea față de schimbările care au survenit în comportamentul lor.
„O frumusețe de băieți, cu bun simț, inteligenți… Nu-mi vine să cred cum s-au transformat. Nu și gata! E greu să stai deoparte și să nu știi nimic despre ei. Măcar să știu clar că sunt bine…”
Povestea Petruței Toma este o mărturie emoționantă despre legătura profundă dintre bunici și nepoți, dar și despre suferința tăcută a unei mame care își vede fiica luptând, în tăcere, pentru echilibru într-o realitate complicată.