Eugen Cristea, mărturisiri cu lacrimi în ochi: câtă pensie primește după moartea Cristinei Deleanu și ce povestește despre ultimele clipe alături de soția lui
La două luni de la moartea Cristinei Deleanu, Eugen Cristea încearcă, cu greu, să-și găsească echilibrul. Pierderea celei care i-a fost jumătate de viață și confidentă l-a lăsat cu un gol imens, pe care nicio sumă din lume nu îl poate umple. Actorul, care a urcat pe scenă vreme de aproape cinci decenii, a vorbit deschis despre ce înseamnă viața lui acum: singurătatea, amintirile, dar și realitatea financiară.
Invitat în emisiunea „Online story by Cornelia Ionescu” de pe canalul YouTube WOWnews, Eugen Cristea a povestit cu sinceritate ce pensie primește după o viață dedicată artei. Deși nu o consideră infimă, actorul spune că suma este totuși modestă, dacă e să ne gândim la anii de muncă petrecuți sub reflectoare.
„Față de ce se vehiculează, nu pot să zic că este infimă, că mă bate Dumnezeu, dar este mică. E nemeritat, gândiți-vă că am aproape 50 de ani petrecuți pe scenă. Pensia mea este de 7100 de lei. Asta e! Nu mă plâng, dar nici nu pot spune că trăiesc fără griji.”, a spus actorul cu onestitate.
Ultimele cuvinte cu femeia vieții lui
În același interviu, Eugen Cristea a rememorat, cu vocea frântă de emoție, ultimele clipe petrecute alături de Cristina Deleanu. Își amintește fiecare detaliu, fiecare gest, fiecare vorbă rostită în ultimele lor conversații — semn că dragostea lor a fost cu adevărat ca în povești, dar cu un final mult prea greu de dus.
Cristina Deleanu a fost internată în mai multe spitale în ultimele săptămâni, iar soțul ei nu a lipsit nicio zi de lângă ea. „A stat întâi la Spitalul Victor Babeș, 11 zile, unde condițiile erau greu de suportat, dar nu din cauza spitalului, ci a pacienților din salon. A semnat să plece pe propria răspundere, am adus-o acasă, și a fost bine câteva zile: am stat de vorbă, a mâncat, am râs, ne uitam la filme. Părea că totul revine la normal…”, își amintește Eugen Cristea.
Dar sâmbăta trecută, lucrurile s-au complicat: „A făcut crize cumplite, dureri mari de stomac, tensiune 24… Am chemat Salvarea, au dus-o la Floreasca. Au stabilizat-o, iar eu am fost zi de zi lângă ea. Marți, când am vizitat-o, era foarte slăbită, pierduse 9 kilograme. În fața mea a început să tremure, dar apoi s-a calmat. A mâncat puțin, am mai stat de vorbă. Când am plecat, mi-a zis: «Te mai sun eu». Și m-a sunat la 6 seara.”
Acel apel avea să fie ultima lor discuție: „Mi-a spus exact așa, foarte clară și coerentă: «Vezi că rețeta e în agenda verde de pe gheridon, iar numărul doamnei doctor e în agenda cu culori și ursuleți». Așa era ea, organizată. I-am spus: «M-ai salvat, mâine mă duc». Dar nu a mai apucat să mă sune. A doua zi, la 6 dimineața, am sunat eu. N-a răspuns. La 7 fix m-a sunat un număr necunoscut și mi-am zis: asta e! Am întrebat doar dacă s-a chinuit și mi-au zis: «De o zi jumătate a fost în comă». S-a dus.”
Un dor care nu se stinge
Eugen Cristea, la 72 de ani, continuă să urce pe scenă și să își facă meseria cu aceeași pasiune, chiar dacă acasă nu-l mai așteaptă nimeni cu voce caldă. Îi rămân amintirile, fotografiile, locurile unde au râs împreună și liniștea pe care încearcă să o păstreze în suflet.
„Nu cred că o voi uita vreodată. A fost tot ce am avut mai bun. Și nici nu vreau să uit. Mă țin pe picioare munca mea, colegii mei și, poate, gândul că ea e undeva acolo, mândră de mine.”
Eugen Cristea rămâne un exemplu de discreție și demnitate: un artist care și-a dedicat viața scenei și o jumătate de secol unei iubiri pe care nici timpul, nici moartea nu au reușit să o șteargă.