Expresia „S-a dat pachet, dar cu frână” sugerează o ironie fină, un fel de glumă amară care combină umorul popular cu o notă de critică subtilă. În contextul întrebării „Ce s-a împărțit la înmormântarea lui Ion Iliescu?”, se insinuează, evident, o ipoteză fictivă (având în vedere că, la momentul actual, Ion Iliescu este în viață, cel puțin conform ultimelor date publice).
Așadar, să dezvoltăm această idee în registru satiric:
La înmormântarea lui Ion Iliescu, s-a dat pachet, dar „cu frână”. Adică lumea a primit ceva, dar nu chiar tot ce se aștepta. Punga cu colivă a fost înlocuită cu un dosar de arhivă sigilat, iar în loc de colac, s-au împărțit foi xeroxate cu stenograme de partid. Vinul a fost roșu, evident, dar nu de la viță-de-vie, ci de la ultimul congres.
Sarmalele au venit reci, servite cu nostalgie și promisiunea unei reîncarnări ideologice. În loc de lumânări, s-au aprins lanterne, ca în ’89, iar în colțul mesei s-a pus un televizor vechi care relua în buclă ultima apariție a lui Iliescu, zâmbind vag, cu o privire care părea că spune: „Încă nu-i gata tranziția, mai aveți răbdare…”
Iar „frâna” din pachet era, de fapt, simbolică: un semn că nu toți vor duce acasă tot ce s-a dat. Istoria se dă cu porția, adevărul cu picătura, iar trecutul — doar celor care au timp și nervi să-l desfacă strat cu strat.
E un exercițiu de imaginație cu tentă critică, într-un stil românesc inconfundabil: râsul amar despre politică, tranziție, moșteniri și adevăruri nespuse.