Avertisment cu greutate pentru România și pentru aliații europeni: Comandantul Suprem al NATO a transmis că Rusia ar putea pune presiune asupra Alianței mai devreme decât indică actualele planuri de pregătire. Deși obiectivul este ca statele europene să își consolideze capacitatea de apărare convențională până în 2035, riscurile ar putea apărea într-un orizont mult mai apropiat.
Mesajul a fost rostit în fața legislatorilor americani și a pus accent pe nevoia ca armatele europene să devină, în următorii ani, suficient de puternice pentru a descuraja și, dacă va fi necesar, pentru a respinge o amenințare directă. Oficialul a subliniat că nici măcar un posibil acord de pace între Rusia și Ucraina nu ar elimina pericolul strategic pentru continentul european.
Avertismentul militar: pericolul poate apărea înainte de 2035
Potrivit generalului Alexus Grynkewich, refacerea potențialului militar rus după etapele majore ale războiului din Ucraina ar putea genera presiuni suplimentare asupra flancului estic al NATO. El a explicat că un număr mare de militari ruși cu experiență de luptă ar putea fi repoziționați relativ rapid, ceea ce obligă Alianța să rămână permanent pregătită și cu un pas înainte.
„Dintr-o perspectivă pur militară, atunci când 500.000 de soldați ruși căliți în luptă vor fi repoziționați în alte zone, va trebui să acordăm atenție acestui lucru ca unei potențiale amenințări militare și să fim conștienți de ceea ce ar putea reprezenta pentru Alianță”.
Războiul dintre Rusia și Ucraina a intrat deja în al patrulea an, iar planurile operative americane pentru Europa sunt acum reevaluate. În paralel, documentele strategice cer statelor europene să accelereze investițiile în domenii esențiale, de la muniții și apărare antiaeriană până la mobilitate militară, astfel încât obiectivul fixat pentru 2035 să devină unul realist.
Dezbatere la Washington despre trupele americane din Europa
În prezent, în Europa se află aproximativ 80.000 de militari americani. În timpul audierii, mai mulți senatori au avertizat că o reducere pripită a acestei prezențe ar putea afecta echilibrul regional și credibilitatea descurajării.
„Mă tem că administrația se concentrează exclusiv pe viteza tranziției și nu pe implicațiile strategice ale unei greșeli pe care o face”.
Tot în acest context, au existat poziții ferme împotriva diminuării efectivelor într-un moment considerat extrem de sensibil pentru securitatea europeană.
„acum nu este momentul pentru scăderea nivelului lor”.
În aceeași logică, a fost subliniat că reducerea amenințării reprezentate de Rusia depinde atât de sprijinul constant oferit Ucrainei, cât și de întărirea reală a capacităților de apărare europene.
„cel mai bun mod de a diminua nevoia de apărare în Europa este reducerea ameninței generate de armata Rusiei”.
Pe lângă susținerea Kievului, discuțiile au vizat și accelerarea investițiilor militare. Una dintre ideile avansate a fost creșterea cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB în statele membre ale Alianței, pentru a acoperi mai rapid golurile de capabilități și pentru a întări postura defensivă pe întreg continentul.
Întrebat când ar putea Europa să susțină pe cont propriu o apărare convențională credibilă, generalul a oferit o estimare clară:
„Până la sfârșitul deceniului nu vom fi acolo, dar cu siguranță până în 2035”.
El a evidențiat, de asemenea, importanța poziționării militare americane pe continent și lecțiile desprinse din operațiuni recente din alte regiuni de conflict. În această logică, trupele, bazele și infrastructura americană din Europa rămân elemente-cheie pentru mobilitatea strategică și pentru capacitatea Statelor Unite de a reacționa rapid în mai multe teatre simultan.
„Trupele, bazele și infrastructura noastră valorifică poziția strategică a Europei și permit SUA să deplaseze rapid forțe, să susțină operațiuni și să ofere președintelui multiple opțiuni militare în diferite teatre”.
Mesajul transmis aliaților este cât se poate de limpede: întărirea flancului estic, refacerea stocurilor de muniții, modernizarea apărării aeriene și accelerarea investițiilor trebuie tratate ca priorități, astfel încât NATO să poată răspunde rapid și coordonat dacă presiunea rusă va crește mai devreme decât se estimează în prezent.