O sursă militară iraniană citată de agenția Tasnim a susținut joi că, pe fondul speculațiilor tot mai intense privind o posibilă invazie terestră americană în sudul Iranului, în rândul „luptătorilor iranieni” s-ar fi instalat un val de entuziasm pentru a transforma confruntarea într-un „iad istoric”. Totuși, astfel de afirmații trebuie privite cu prudență, având în vedere că provin din propaganda de stat a unei țări aflate în plin conflict și pot avea un evident rol psihologic și mobilizator.
Potrivit aceleiași surse, pe lângă organizarea a peste un milion de luptători pentru un posibil conflict la sol, în ultimele zile ar fi existat și un număr mare de cereri venite din partea tinerilor iranieni către centrele Basij, Corpul Gărzilor Revoluției Islamice și armată, pentru a participa la luptă. Mesajul transmis este unul de mobilizare totală și de disponibilitate pentru confruntare directă, în special dacă Statele Unite ar încerca să forțeze redeschiderea Strâmtorii Ormuz printr-o intervenție militară.
În paralel, au apărut informații potrivit cărora Pentagonul analizează mai multe opțiuni pentru ceea ce presa a descris drept o posibilă „lovitură finală” în conflictul cu Iranul. Printre scenariile luate în calcul s-ar afla ocuparea sau blocarea insulei Kharg, principalul nod de export petrolier al Iranului, preluarea controlului asupra insulei Larak, capturarea insulei Abu Musa și a altor insule apropiate de intrarea vestică în Strâmtoarea Ormuz sau chiar blocarea și capturarea navelor care exportă petrol iranian prin partea estică a strâmtorii.
În același timp, pe canal diplomatic, Pakistanul a confirmat că a deschis un canal oficial pentru discuții indirecte între Washington și Teheran. Potrivit ministrului pakistanez de externe, Statele Unite au transmis Iranului o propunere de plan de pace în 15 puncte, iar aceasta este analizată la Teheran. Inițiativa este susținută și de alte state apropiate, precum Turcia și Egiptul, care contribuie la menținerea acestui fir diplomatic.
Conform informațiilor apărute, planul american ar cere Iranului să renunțe la întregul stoc de uraniu îmbogățit, să demonteze principalele infrastructuri nucleare, să mențină deschisă Strâmtoarea Ormuz, să înceteze sprijinul pentru grupările armate din regiune și să își limiteze programul de rachete astfel încât să nu mai poată lovi Israelul. În schimb, Teheranul ar urma să primească ridicarea sancțiunilor internaționale și sprijin pentru programul său nuclear civil.
Iranul consideră însă aceste condiții excesive și a formulat propriile cerințe pentru încetarea războiului. Printre ele se numără oprirea completă a acțiunilor militare ale SUA și Israelului, instituirea unui mecanism care să garanteze că nu va mai fi declanșat un nou război împotriva sa, plata unor reparații și recunoașterea suveranității iraniene asupra Strâmtorii Ormuz.
Donald Trump a anunțat anterior că amână cu cinci zile atacurile asupra centralelor electrice iraniene, după ce a afirmat că a avut discuții productive cu Teheranul. Iranul a negat oficial existența unor negocieri directe, admițând doar că a primit mesaje prin intermediari. Ulterior, Trump a revenit cu un nou ultimatum, cerând Iranului să accepte negocierile „înainte să fie prea târziu” și avertizând că, în caz contrar, nu va mai exista cale de întoarcere.
În ceea ce privește Strâmtoarea Ormuz, Teheranul a transmis că aceasta rămâne deschisă pentru toate navele, cu excepția celor care au legături cu „inamicii Iranului”. Totodată, Iranul a avertizat că, dacă Washingtonul își va pune în practică amenințările, strâmtoarea va fi închisă complet, iar răspunsul va include lovirea unor instalații energetice regionale, a intereselor economice americane din zonă și a infrastructurilor vitale.
În paralel, lideri iranieni au avertizat în mod direct Statele Unite să nu desfășoare trupe terestre pe teritoriul iranian. Președintele parlamentului de la Teheran a transmis că Iranul monitorizează atent toate mișcările militare americane din regiune și a avertizat Washingtonul să nu testeze hotărârea Iranului de a-și apăra țara.
Cele mai importante detalii sunt acestea: propaganda iraniană vorbește despre mobilizare masivă și disponibilitate pentru un conflict terestru, Pentagonul analizează mai multe opțiuni militare strategice în zona Golfului, iar în paralel există un canal diplomatic indirect între Washington și Teheran. În același timp, Strâmtoarea Ormuz rămâne punctul central al confruntării, iar orice pas greșit în această zonă poate transforma rapid tensiunea actuală într-o escaladare militară majoră.