Impozitul pe veniturile obținute din închirierea locuințelor se calculează în 2026 după o regulă clară: taxa nu se aplică direct asupra banilor încasați din chirie, ci asupra venitului net anual. Noua metodă publicată de autorități păstrează cota de impozitare de 10%, însă baza de calcul este redusă prin aplicarea unei cheltuieli forfetare de 30% din venitul brut.
Cu alte cuvinte, proprietarii nu vor plăti impozit pentru întreaga sumă încasată din chirii într-un an, ci doar pentru partea rămasă după această deducere standard. Venitul brut reprezintă totalul banilor încasați din chirii pe parcursul unui an fiscal, iar în anumite situații poate include și sumele primite pentru utilități, dacă acestea sunt încasate direct de proprietar. După aplicarea cheltuielii forfetare de 30%, rezultă venitul net, iar abia asupra acestuia se aplică impozitul de 10%.
Formula este simplă și se aplică în toate cazurile, indiferent de valoarea chiriei sau de numărul contractelor de închiriere. Practic, din totalul sumelor încasate se scade 30%, iar din restul rămas se calculează 10% impozit. Mecanismul este același pentru toți contribuabilii, diferența fiind dată doar de nivelul veniturilor obținute efectiv.
De exemplu, pentru un venit anual de 12.000 de lei din chirii, cheltuiala forfetară este de 3.600 de lei, ceea ce înseamnă că venitul net rămâne 8.400 de lei. Impozitul final de plată va fi de 840 de lei. În cazul unui venit anual de 24.000 de lei, cheltuiala forfetară ajunge la 7.200 de lei, venitul net este de 16.800 de lei, iar impozitul datorat va fi de 1.680 de lei.
Pentru proprietarii care au mai multe contracte de închiriere sau care modifică valoarea chiriei pe parcursul anului, calculul se face cumulat, în funcție de toate sumele efectiv încasate și de perioadele reale în care contractele au fost active. De aceea, o evidență clară a încasărilor și a documentelor este esențială pentru stabilirea corectă a obligațiilor fiscale.
Autoritățile atrag atenția și asupra riscurilor pentru cei care nu declară veniturile din chirii. Fiscul poate identifica ulterior aceste sume și poate calcula retroactiv impozitul datorat, aplicând automat cheltuiala forfetară prevăzută de lege. Pe lângă suma principală, proprietarii pot ajunge să plătească dobânzi de întârziere și penalități pentru nedeclararea contractului în termen.
Este recomandat ca orice proprietar care închiriază o locuință să aibă un contract scris, înregistrat la timp, și să păstreze o evidență exactă a tuturor sumelor încasate. Verificarea periodică a obligațiilor fiscale și consultarea unui specialist pot preveni costuri suplimentare și complicații ulterioare.
Partea cea mai importantă este că, în 2026, impozitul nu se calculează direct la întreaga chirie încasată, ci la venitul net rezultat după scăderea automată a unei cheltuieli forfetare de 30%. Asta înseamnă că, din fiecare 100 de lei încasați din chirie, taxa de 10% nu se aplică la toți cei 100 de lei, ci doar la 70 de lei. În practică, impozitul real ajunge astfel la 7% din venitul brut, însă cei care nu declară la timp contractele sau veniturile riscă să plătească mult mai mult din cauza dobânzilor și penalităților acumulate.