Când un Guvern cade, Curtea Constituțională nu este instituția care desemnează un nou cabinet, ci cea care veghează ca întreaga tranziție politică să se desfășoare strict în limitele Constituției. Rolul său devine esențial în momentele de tensiune, atunci când apar conflicte între instituții sau suspiciuni că anumite proceduri nu au fost respectate corect.
În astfel de situații, CCR poate fi sesizată pentru a clarifica dacă pașii făcuți de Parlament, Guvern sau Președinte sunt în acord cu legea fundamentală. Intervenția Curții nu înseamnă implicare politică directă, ci o formă de arbitraj constituțional menită să readucă procesul în matca legală și să evite derapajele instituționale.
Unul dintre cele mai importante roluri ale CCR apare atunci când se nasc conflicte juridice de natură constituțională între autorități. Dacă, de exemplu, între Parlament și Guvern sau între Parlament și Președinte există neînțelegeri privind pașii care trebuie urmați după demiterea unui cabinet, Curtea poate fi chemată să decidă cum trebuie aplicată Constituția. În acest fel, se elimină ambiguitățile și se stabilește clar ce poate face fiecare instituție.
Curtea poate avea un rol important și în legătură cu moțiunea de cenzură. Dacă sunt invocate nereguli privind inițierea, dezbaterea sau votarea moțiunii, CCR poate analiza dacă întreaga procedură s-a desfășurat constituțional. O astfel de intervenție este importantă pentru că legitimitatea căderii Guvernului nu trebuie să fie afectată de eventuale abateri de procedură.
După demiterea unui executiv, urmează perioada de interimat. Numirea unui prim-ministru interimar este atribuția Președintelui, însă și aici cadrul constituțional trebuie respectat cu strictețe. Guvernul interimar nu poate lua decizii politice majore, nu poate produce schimbări structurale și nu poate acționa ca un executiv cu puteri depline. Rolul său este limitat la administrarea curentă a treburilor publice, până la învestirea unui nou cabinet. Dacă apar controverse legate de aceste limite, CCR poate interveni pentru a clarifica exact cât se întind competențele interimatului.
De asemenea, Curtea poate fi sesizată și în etapa formării noului Guvern. Dacă apar litigii privind hotărârile Parlamentului legate de învestire sau alte neclarități procedurale, judecătorii constituționali pot verifica dacă totul s-a desfășurat conform legii fundamentale. Scopul este ca noul executiv să își înceapă mandatul pe baze constituționale solide, fără vicii care să planeze asupra legitimității sale.
După o moțiune de cenzură, pașii constituționali trebuie urmați într-o ordine strictă. Guvernul căzut intră într-un regim de interimat, tocmai pentru a nu lua măsuri ireversibile fără sprijin parlamentar reînnoit. Interimatul nu este gândit ca o perioadă de reconfigurare politică, ci ca o punte administrativă, menită să asigure continuitatea funcționării statului.
În acest interval, CCR poate deveni arbitrul esențial ori de câte ori apar neînțelegeri despre atribuțiile instituțiilor. Curtea stabilește ce poate face Guvernul demis, unde se oprește competența Parlamentului și unde începe cea a Președintelui, astfel încât nimeni să nu depășească limitele stabilite de Constituție.
Există și precedente care arată cât de important este acest rol. În momentele politice tensionate, CCR a fost chemată să lămurească raporturile dintre autorități și să ofere o interpretare unitară a Constituției, pentru ca pașii următori să nu fie blocați de dispute procedurale.
Partea cea mai importantă este că, atunci când un Guvern cade, CCR nu decide cine va conduce mai departe țara, ci se asigură că toți cei implicați respectă regulile jocului constituțional. Cu alte cuvinte, Curtea nu numește noul cabinet, dar poate deveni instituția-cheie care stabilește dacă demiterea, interimatul și învestirea noului executiv se desfășoară legal, corect și fără abateri ce ar putea arunca statul într-o criză și mai mare.