Surse din serviciile americane de informații susțin că, în acest moment, deciziile importante din Republica Islamică Iran nu ar mai fi luate direct de noul lider suprem, Mojtaba Khamenei, ci de un grup restrâns de generali ai Gărzilor Revoluționare. Potrivit acestor informații, liderul iranian ar fi fost rănit grav la începutul conflictului, dar ar rămâne lucid și implicat în conducerea statului prin intermediari.
La Teheran, mesajul transmis public este unul de forță și rezistență. Autoritățile au organizat manifestații și parade militare, încercând să arate că structurile de comandă funcționează, iar regimul nu este dispus să facă mari concesii în negocierile aflate în desfășurare.
Potrivit relatărilor, Mojtaba Khamenei ar fi transferat temporar atribuțiile esențiale către comandanți ai Corpului Gardienilor Revoluției Islamice. Aceștia ar controla, cel puțin pentru moment, direcția politico-militară a statului, inclusiv planurile de securitate din zona Strâmtorii Ormuz, unul dintre cele mai sensibile puncte strategice ale regiunii.
În interiorul Gărzilor Revoluționare, confruntarea cu Statele Unite și Israel ar fi privită ca o amenințare majoră la adresa regimului. Totuși, evaluările atribuite IRGC arată că situația este considerată încă gestionabilă, chiar dacă tensiunile rămân ridicate.
În ultimele zile, autoritățile iraniene au încercat să proiecteze imaginea unui stat mobilizat și pregătit pentru orice scenariu. Paradele militare și discursurile oficiale au fost sincronizate cu finalul unui armistițiu de două săptămâni, într-un moment în care negocierile dintre Iran și Statele Unite nu au avansat conform planului.
După ce echipele de negociatori iranieni și americani nu au reușit să ajungă în Pakistan pentru discuțiile programate, președintele american Donald Trump a anunțat prelungirea armistițiului pentru o perioadă nedeterminată. Decizia a menținut temporar deschisă calea diplomatică, dar nu a eliminat riscul unei noi escaladări.
Pe lângă componenta militară, autoritățile de la Teheran ar fi introdus și măsuri economice de presiune. Potrivit informațiilor vehiculate, Iranul ar fi început să încaseze taxe de la navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, prezentând această măsură ca parte a unei strategii mai largi de descurajare.
Starea lui Mojtaba Khamenei rămâne unul dintre cele mai sensibile subiecte. Noul lider suprem nu a mai apărut public de la momentul în care i-a succedat tatălui său, Ali Khamenei, despre care sursele citate afirmă că ar fi fost ucis într-un bombardament israelian la începutul războiului.
Informațiile apărute până acum indică faptul că Mojtaba Khamenei ar fi suferit răni grave. Ar fi trecut prin mai multe intervenții chirurgicale la un picior și ar urma să poarte o proteză. De asemenea, ar fi fost operat la o mână, iar medicii ar încerca să-i redea treptat mobilitatea.
Cele mai grave probleme ar fi însă la nivelul feței și al buzelor, unde ar fi suferit arsuri serioase. Din acest motiv, comunicarea verbală ar fi dificilă, iar liderul suprem ar transmite ordinele mai ales prin mesaje scrise.
Potrivit acelorași relatări, Mojtaba Khamenei s-ar afla într-o locație secretă, sub supraveghere medicală permanentă. Din echipa care îl monitorizează ar face parte inclusiv președintele Masoud Pezeshkian, medic chirurg-cardiolog, alături de ministrul Sănătății și alți specialiști.
Măsurile de securitate ar fi extrem de stricte. Liderul suprem nu ar primi vizite, iar mesajele sale ar fi scrise de mână, sigilate în plicuri și transportate prin curieri pe trasee schimbate frecvent, folosind atât mașini, cât și motociclete.
Acesta este, de fapt, unul dintre cele mai interesante detalii ale întregii situații: deși Mojtaba Khamenei ar fi oficial liderul suprem, puterea practică pare să fie exercitată de generalii Gărzilor Revoluționare. Ei ar coordona reacția militară, securitatea internă și poziția Iranului în negocieri.
În timp ce noul ayatollah rămâne ascuns și grav afectat fizic, Teheranul încearcă să transmită imaginea unui regim care nu a pierdut controlul. Paradele, mesajele ferme și activarea canalelor de comandă sugerează că statul iranian funcționează acum sub o conducere militarizată, cu IRGC în centrul deciziilor.