Mesajul ar fi fost transmis către Ilie Bolojan, Sorin Grindeanu, Dominic Fritz, Kelemen Hunor și Varujan Pambuccian, într-o încercare de a contura o majoritate funcțională în Parlament.
Obiectivul principal este instalarea rapidă a unui guvern care să poată trece de votul Legislativului și să pună capăt crizei politice.
Nicușor Dan, discuții discrete cu liderii partidelor
Potrivit informațiilor apărute pe surse, președintele Nicușor Dan ar fi avut mai multe runde de convorbiri cu lideri din PSD și PNL. Deși discuțiile au fost intense, până acum nu s-a ajuns la o înțelegere clară care să deblocheze situația politică.
Canalele de comunicare rămân însă deschise, iar negocierile informale ar urma să continue într-un format mai larg. În aceste discuții sunt așteptați și Kelemen Hunor, liderul UDMR, dar și Dominic Fritz, președintele USR.
În centrul calculelor politice apare numele lui Eugen Tomac, prezentat ca o posibilă soluție pentru funcția de premier. Susținătorii acestei variante vorbesc despre experiența sa politică, profilul pro-european și capacitatea de a atrage sprijin din mai multe zone parlamentare.
Există însă și rezerve. Eugen Tomac conduce în prezent un partid care nu a reușit să intre în Parlament, iar acest detaliu complică discuțiile privind susținerea politică. Scepticii atrag atenția că, dincolo de profilul personal, problema reală rămâne aritmetica parlamentară și tensiunile dintre partide.
O dificultate majoră este refuzul unor formațiuni de a intra într-un guvern alături de PSD. PNL și USR nu sunt de acord cu o formulă executivă în care social-democrații să fie prezenți, ceea ce obligă Cotroceniul să caute o variantă de echilibru între tabere.
În acest context, Palatul Cotroceni ar prefera să convoace noi consultări oficiale doar în momentul în care o majoritate suficient de solidă este deja conturată în spatele scenei.
Două variante de guvern aflate pe masă
Negocierile au ajuns în punctul în care sunt discutate două scenarii principale pentru viitorul executiv. Ambele presupun compromisuri, iar fiecare vine cu propriile riscuri.
Prima variantă este un guvern tehnocrat condus de Eugen Tomac, susținut parlamentar de partide. În acest scenariu, formațiunile politice ar oferi sprijin în Parlament, dar nu ar revendica neapărat cele mai importante ministere. În schimb, ar putea avea reprezentanți în eșaloanele doi și trei din ministere sau în conducerile unor instituții subordonate.
Susținătorii acestei formule o văd ca pe o soluție de stabilizare, în care accentul ar cădea pe competență administrativă și pe reducerea conflictelor politice directe.
A doua variantă este un guvern politic, în care partidele parlamentare ar intra direct cu miniștri. În acest caz, premierul ar putea avea totuși libertatea de a propune și miniștri tehnocrați pentru anumite domenii sensibile.
Avantajul unui astfel de guvern ar fi asumarea politică explicită a reformelor. Riscul, însă, vine din negocierile dure pentru portofolii și din fragilitatea unei coaliții construite între partide care încă își trasează limite publice.
Ambele scenarii sunt complicate de veto-uri reciproce și de dorința fiecărui actor politic de a-și păstra influența. Chiar dacă nu toate refuzurile sunt exprimate public, în culise formula „nu suntem de acord” pare să fie des întâlnită.
Strategia atribuită președinției ar fi una în etape. Mai întâi, se încearcă formarea unei majorități în spatele scenei. Apoi, dacă cifrele se confirmă, ar urma consultările oficiale la Cotroceni și trimiterea rapidă în Parlament a listei de miniștri și a programului de guvernare.
Scopul este ca procedura să se miște repede, pentru a reduce costurile politice ale prelungirii crizei.
Eugen Tomac rămâne, în acest moment, numele central al negocierilor, însă formula de putere din jurul său nu este încă finalizată. Totul depinde de ritmul compromisurilor, de disponibilitatea partidelor de a ceda anumite poziții și de modul în care vor fi împărțite ministerele considerate tehnice.
În următoarele ore și zile, discuțiile ar urma să continue în format extins, iar fiecare ajustare poate deveni decisivă pentru formarea unei majorități capabile să susțină viitorul guvern.