De mai bine de trei ani, războiul din Ucraina scoate la suprafață realități tot mai dure despre modul în care sunt purtate luptele pe front. Dincolo de cifrele oficiale, de declarațiile politice și de comunicatele militare, tot mai multe analize arată că unele unități ruse sunt trimise în misiuni extrem de riscante, în care șansele de supraviețuire sunt foarte reduse. Potrivit unor evaluări bazate pe informații apărute pe canale rusești de Telegram, pe relatări ale bloggerilor militari și pe analize ale experților occidentali, cea mai periculoasă etapă a unui asalt poate reduce durata medie de supraviețuire a unui soldat la doar 20-35 de minute.
Aceste estimări nu înseamnă că fiecare militar implicat într-un atac își pierde viața în acest interval, ci arată nivelul uriaș al riscului în momentul în care trupele încearcă să înainteze spre poziții apărate puternic. În astfel de situații, fiecare metru parcurs poate fi observat de drone, iar fiecare grup de soldați poate deveni rapid ținta artileriei, mortierelor, mitralierelor sau dronelor de atac.
Cea mai periculoasă misiune de pe front: soldatul rus de asalt
Istoria militară a cunoscut numeroase misiuni cu un nivel extrem de ridicat de risc. Printre cele mai cunoscute exemple se numără marinarii de pe submarinele germane din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aproximativ 28.000 dintre cei 40.900 de membri ai acestor echipaje și-au pierdut viața, ceea ce înseamnă o rată a mortalității de peste 68%.
Un alt exemplu dramatic îl reprezintă piloții japonezi kamikaze, trimiși în misiuni din care, în mod normal, nu exista întoarcere. Astfel de comparații sunt folosite de unii analiști pentru a descrie riscurile la care sunt expuse anumite categorii de militari în războiul modern.
Potrivit unor experți citați de istoricul Peter Frankopan, una dintre cele mai periculoase misiuni din prezent ar putea fi cea a soldaților ruși de asalt. Aceștia sunt trimiși să înainteze spre poziții ucrainene fortificate, într-un mediu de luptă în care aproape orice mișcare este observată și poate fi atacată în câteva minute.
Analizele bazate pe informații publicate pe canale rusești de Telegram susțin că, în faza cea mai periculoasă a unui asalt, durata medie de supraviețuire poate fi estimată între 20 și 35 de minute. Cifra reflectă în special momentul în care unitățile se apropie de pozițiile adverse și intră în zone complet supravegheate de drone și apărate cu foc intens.
De ce sunt pierderile atât de mari
Rolul trupelor de asalt este să înainteze către obiective controlate de inamic. Aceste obiective pot fi tranșee, clădiri distruse, linii de copaci, poziții ridicate sau alte puncte tactice importante. În trecut, terenul, vegetația sau lipsa mijloacelor moderne de supraveghere ofereau uneori șanse mai mari de apropiere fără a fi detectat. În prezent, situația este complet diferită.
Câmpul de luptă modern este monitorizat constant de drone de recunoaștere. Acestea pot transmite imagini în timp real către operatori și către unitățile de artilerie. O grupare de soldați care înaintează pe teren deschis poate fi identificată rapid, iar coordonatele pot fi transmise imediat către echipele de tragere.
În multe sectoare ale frontului, spun analiștii, distanța dintre momentul detectării și momentul lovirii țintei poate fi foarte scurtă. Un grup de militari observat de o dronă poate deveni în doar câteva minute ținta obuzelor, mortierelor, dronelor kamikaze sau focului de mitralieră. Din acest motiv, deplasarea către linia adversă este una dintre cele mai periculoase faze ale oricărei operațiuni de asalt.
În plus, terenul de pe front este adesea devastat de lupte. Copacii sunt distruși, clădirile sunt ruinate, iar zonele deschise oferă puține locuri de adăpost. Chiar și acolo unde există tranșee sau șanțuri, acestea pot fi deja supravegheate de drone sau pregătite pentru lovituri de artilerie.
„Zone ale morții”, monitorizate permanent
Experții militari folosesc termenul de „kill zone”, tradus adesea prin „zonă a morții”, pentru a descrie porțiunile de teren aflate sub supravegherea și controlul direct al adversarului. În aceste zone, orice deplasare este observată rapid, iar șansele ca soldații să ajungă nevătămați la obiectiv scad considerabil.
Potrivit unor analize citate în presa internațională, probabilitatea ca un militar implicat într-un singur asalt să fie rănit sau să nu mai poată continua lupta poate varia între 50 și 90%, în funcție de intensitatea focului, de teren, de pregătirea unității și de reacția apărării ucrainene.
Dacă un soldat supraviețuiește primei operațiuni, nu înseamnă că riscul dispare. În multe cazuri, militarii pot fi trimiși ulterior în alte atacuri, ceea ce crește semnificativ probabilitatea de a fi afectați pe termen scurt sau mediu. Fiecare nouă misiune înseamnă o nouă traversare a terenului supravegheat, o nouă expunere la drone și o nouă confruntare cu pozițiile fortificate ale adversarului.
Pentru a reduce timpul petrecut în bătaia focului, unele unități folosesc mijloace rapide de deplasare. Pe front au fost observate motociclete, ATV-uri, vehicule ușoare de teren și chiar cărucioare electrice de golf. Scopul este ca soldații să parcurgă cât mai repede distanța până la pozițiile adverse. Totuși, aceste mijloace nu elimină riscul, ci doar reduc timpul de expunere.
De ce sunt trimise valuri succesive de soldați
Din punct de vedere militar, atacurile repetate cu unități de asalt implică pierderi foarte mari. Cu toate acestea, analiștii spun că astfel de operațiuni pot urmări mai multe obiective tactice. Chiar și atunci când un asalt nu reușește să cucerească poziția vizată, el poate furniza informații importante despre apărarea adversă.
Fiecare atac poate arăta unde sunt amplasate punctele de tragere, cum reacționează artileria ucraineană, unde se află operatorii de drone sau care sunt zonele cel mai bine apărate. Aceste informații pot fi apoi folosite pentru atacuri ulterioare.
De asemenea, valurile repetate de soldați obligă forțele ucrainene să consume muniție, drone, obuze și resurse logistice. Strategia este descrisă de unii experți drept una bazată pe superioritate numerică și pe acceptarea unor pierderi ridicate pentru a obține câștiguri tactice, chiar dacă acestea sunt limitate.
Această abordare a fost observată în mai multe faze ale războiului, mai ales în luptele pentru localități distruse sau pentru poziții fortificate. În astfel de situații, frontul poate avansa foarte puțin, dar cu un cost uman foarte mare.
Salarii mari și compensații pentru recruți
Pentru a acoperi pierderile și pentru a menține fluxul de soldați către front, autoritățile ruse au apelat la stimulente financiare importante. Potrivit informațiilor citate de Manners, soldații contractuali pot primi salarii atractive, bonusuri la semnarea contractului și compensații pentru familii.
Un militar aflat pe front poate câștiga aproximativ 2.240 de euro pe lună, o sumă considerabilă în multe regiuni ale Rusiei. În plus, bonusurile de înrolare diferă în funcție de regiune și pot ajunge la zeci de mii de euro. În cazul rănirii, sunt prevăzute despăgubiri estimate la aproximativ 33.600 de euro, iar familiile militarilor care își pierd viața pot primi cel puțin 56.000 de euro. La aceste sume se pot adăuga compensații regionale și, în unele situații, ștergerea unor datorii.
Cele mai multe contracte sunt semnate în regiunile mai sărace ale Rusiei, unde astfel de sume sunt greu de obținut printr-un loc de muncă obișnuit. Pentru mulți recruți, promisiunea unui venit ridicat poate deveni un motiv important de înrolare, chiar dacă riscurile sunt extreme.
Unii experți folosesc termenul „deathonomics” pentru a descrie acest mecanism. Expresia sugerează că despăgubirile acordate după moartea unui soldat pot depăși semnificativ posibilitățile financiare pe care acesta le-ar fi avut în timpul vieții, mai ales în zonele rurale sau în regiunile cu venituri reduse.
O realitate dură a războiului modern
Estimările privind supraviețuirea soldaților ruși de asalt arată cât de periculos a devenit câmpul de luptă modern. Dronele, supravegherea permanentă, artileria precisă și lipsa locurilor sigure de adăpost transformă fiecare atac într-o misiune cu risc extrem.
Războiul din Ucraina demonstrează că tehnologia a schimbat radical modul în care se desfășoară operațiunile terestre. Soldații nu mai sunt amenințați doar de focul direct al adversarului, ci și de ochii permanenți ai dronelor, de lovituri rapide și de o rețea de informații care poate transforma orice mișcare într-o țintă.
Pentru militarii trimiși în primele linii ale asalturilor, aceste condiții pot reduce dramatic șansele de supraviețuire. Iar faptul că astfel de atacuri continuă arată că războiul rămâne unul de uzură, în care resursele umane, muniția și capacitatea de a suporta pierderi joacă un rol central în calculele militare.