Locurile din România unde pot fi întâlnite vipere. Zonele cu risc mai ridicat și regulile de protecție
Viperele sunt cei mai cunoscuți șerpi veninoși care trăiesc în România. Aceste reptile pot fi întâlnite în mai multe regiuni ale țării, de la pajiști însorite și margini de pădure până la zone stâncoase, versanți montani și terenuri cu vegetație de stepă.
Deși prezența lor poate provoca teamă, viperele nu caută, în mod obișnuit, apropierea de oameni. Cele mai multe exemplare încearcă să se retragă atunci când simt vibrațiile produse de pași. Incidentele apar mai ales atunci când șarpele este surprins, călcat accidental, prins între pietre sau provocat.
Cunoașterea habitatelor în care trăiesc viperele, a măsurilor de prevenție și a regulilor care trebuie respectate în cazul unei mușcături poate reduce semnificativ riscul unor situații grave.
Vipera comună, cea mai răspândită specie
Vipera comună, cunoscută popular și sub denumirea de viperă cu cruce, este una dintre cele mai răspândite specii din România. Poate fi observată în zone împădurite, în poieni, la marginea pădurilor, în apropierea tufărișurilor și pe terenurile acoperite cu frunze uscate.
Aceasta preferă locurile în care poate găsi atât căldură, cât și spații unde să se ascundă. Pietrele încălzite de soare, trunchiurile căzute, crăpăturile stâncilor și vegetația deasă sunt adăposturi frecvent folosite.
Coloritul poate varia de la gri și maroniu până la nuanțe foarte închise. Unele exemplare prezintă pe spate un desen în zigzag, însă aspectul diferă, iar identificarea nu trebuie făcută exclusiv pe baza culorii.
Unde poate fi întâlnită vipera cu corn
Vipera cu corn este mai rară, dar este considerată una dintre cele mai importante specii veninoase din fauna României. Poate fi recunoscută prin proeminența aflată în partea din față a capului, deasupra botului.
Această specie preferă regiunile calde, uscate și stâncoase. Este semnalată în special în sud-vestul țării, în zone precum Munții Banatului, Valea Cernei, Valea Nerei, Mehedinți și unele regiuni apropiate de Masivul Retezat.
Vipera cu corn poate sta nemișcată printre pietre, unde coloritul îi oferă un camuflaj foarte bun. Din acest motiv, turiștii trebuie să fie atenți atunci când se așază pe stânci, ridică pietre sau introduc mâinile în crăpături.
Vipere de stepă și exemplare cu un colorit închis
În Dobrogea, Delta Dunării și unele zone de câmpie din Moldova pot fi întâlnite vipere adaptate habitatelor de stepă. Acestea trăiesc în spații deschise, cu vegetație joasă, teren nisipos sau pajiști.
În regiunile montane pot apărea și exemplare cu un colorit foarte închis, cunoscute în limbaj popular drept vipere negre sau vipere de munte. Denumirea se referă, de multe ori, la variația de culoare și nu întotdeauna la o specie separată.
Indiferent de culoare, turiștii nu trebuie să încerce să atingă, să captureze sau să mute un șarpe întâlnit pe traseu.
Zonele din România unde viperele sunt semnalate frecvent
Printre regiunile cunoscute pentru prezența populațiilor de vipere se numără anumite părți ale județului Mehedinți, Munții Cernei, Valea Nerei și unele sectoare din Munții Banatului.
Exemplare au mai fost semnalate în județul Alba, în Munții Apuseni și în zona Cheilor Cibului. Masivul Retezat, Defileul Jiului și anumite regiuni din județul Hunedoara, inclusiv cele din apropierea Cetății Deva, sunt, de asemenea, asociate cu prezența acestor reptile.
Viperele pot apărea însă și în alte regiuni montane sau de deal. Uneori, exemplare izolate ajung în apropierea localităților, în grădini, parcuri, terenuri abandonate sau spații verzi unde găsesc rozătoare și locuri potrivite pentru adăpost.
Prezența unui șarpe în apropierea unei zone locuite nu înseamnă automat că există o populație mare în acel loc.
Cum poți reduce riscul unei întâlniri periculoase
Persoanele care merg în drumeții trebuie să rămână, pe cât posibil, pe traseele marcate și să evite deplasarea prin iarba foarte înaltă sau prin zonele cu pietre instabile.
Bocancii înalți și rezistenți, pantalonii lungi, șosetele groase și jambierele pot oferi o protecție suplimentară. Un baston de drumeție poate fi folosit pentru a verifica ușor vegetația din față, fără a introduce mâinile în zone care nu sunt vizibile.
Înainte de a te așeza pe o piatră, pe un trunchi sau direct pe sol, verifică atent locul. Rucsacurile, hainele și încălțămintea lăsate afară trebuie controlate înainte de utilizare.
Dacă observi o viperă, păstrează distanța și retrage-te lent. Nu încerca să o lovești, să o fotografiezi de foarte aproape sau să îi blochezi calea. Mișcările bruște pot determina șarpele să adopte un comportament defensiv.
Ce trebuie făcut după o mușcătură de viperă
Orice posibilă mușcătură de viperă trebuie tratată ca o urgență și evaluată de personal medical. Victima trebuie liniștită și menținută cât mai nemișcată, deoarece efortul fizic poate accelera circulația substanțelor toxice în organism.
Trebuie apelat imediat numărul unic de urgență 112. Dacă incidentul s-a produs pe un traseu montan, trebuie anunțat și serviciul Salvamont, oferind informații cât mai exacte despre locul în care se află victima.
Membrul afectat trebuie imobilizat într-o poziție confortabilă. Inelele, brățările, ceasurile sau încălțămintea strânsă trebuie îndepărtate, deoarece zona se poate umfla.
Nu trebuie aplicat garou, rana nu trebuie tăiată, arsă sau aspirată, iar pe piele nu trebuie așezată gheață. De asemenea, victima nu trebuie să consume alcool și nu trebuie să facă efort pentru a ajunge singură la un mijloc de transport.
Simptomele pot include durere locală, umflarea progresivă a zonei, greață, stare de slăbiciune, transpirații, amețeală, tulburări de vedere sau modificări ale ritmului cardiac. Severitatea reacției diferă în funcție de cantitatea de venin, zona mușcată, vârsta și starea de sănătate a persoanei.
Unele mușcături pot fi „uscate”, ceea ce înseamnă că șarpele nu a injectat venin. Totuși, acest lucru nu poate fi stabilit în siguranță fără supraveghere medicală, motiv pentru care orice mușcătură suspectă trebuie evaluată într-o unitate medicală.
Respectarea traseelor, echipamentul adecvat și evitarea contactului direct cu animalele sălbatice sunt cele mai eficiente metode de prevenție. Înaintea unei drumeții printr-o zonă mai puțin cunoscută, turiștii trebuie să verifice informațiile locale, să anunțe o persoană apropiată despre traseul ales și să evite deplasările solitare în regiunile cunoscute pentru prezența viperelor.