România nu se află în pragul unei penurii inevitabile de carburanți, însă este vulnerabilă în fața unei crize petroliere regionale, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Potrivit acestuia, cel mai mare pericol nu este dispariția petrolului de pe piața mondială, ci posibilitatea ca țara noastră să ajungă prea târziu la cantitățile disponibile și să fie obligată să le cumpere la prețuri mult mai mari.
Specialistul consideră că România are nevoie de un comandament energetic și logistic permanent, denumit „Dispecerat Național de Securitate Energetică”. Acesta ar trebui să urmărească zilnic fluxurile de petrol, stocurile de motorină și benzină, producția rafinăriilor, navele aflate în drum spre Portul Constanța, capacitatea de transport și riscurile militare din Marea Neagră.
În prezent, România produce petrol, însă cantitatea internă acoperă doar puțin peste un sfert din necesarul procesat de rafinării. Aproximativ trei sferturi din țițeiul utilizat trebuie importat, principalele surse fiind Kazahstanul, Azerbaidjanul și alte state din regiune.
Această dependență înseamnă că aprovizionarea țării este influențată de funcționarea conductelor, a terminalelor maritime și a rutelor de navigație din zone afectate de conflicte. O problemă importantă este conducta Caspian Pipeline Consortium, prin care este transportată cea mai mare parte a petrolului kazah către terminalul rusesc Novorossiisk.
Deși petrolul provine din Kazahstan, transportul său depinde de infrastructura aflată pe teritoriul Rusiei și de siguranța navigației în Marea Neagră. Atacurile asupra terminalelor, stațiilor de pompare sau navelor pot reduce rapid cantitățile disponibile și pot crește costurile de transport și asigurare.
În 2025, aproximativ jumătate din petrolul importat de România ar fi provenit din Kazahstan, valoarea acestuia fiind estimată la 2,77 miliarde de dolari. Orice perturbare prelungită a rutei poate afecta rafinăriile românești, în special Petromidia, adaptată în mare măsură procesării petrolului kazah.
Dacă fluxurile sunt întrerupte pentru câteva zile, situația poate fi gestionată cu ajutorul stocurilor și al transporturilor deja contractate. Dacă problemele continuă însă timp de mai multe săptămâni, România trebuie să găsească alte surse, alte nave și rute alternative.
Înlocuirea petrolului nu se poate face imediat. Fiecare tip de țiței are o densitate diferită, un anumit conținut de sulf și necesită condiții specifice de procesare. Un sortiment alternativ poate fi mai scump, poate ajunge mai greu la Constanța și poate produce o cantitate mai mică de motorină.
Portul Constanța reprezintă unul dintre marile avantaje strategice ale României, dar și o vulnerabilitate. Acesta a devenit un nod regional pentru transportul carburanților, cerealelor, mărfurilor și ajutoarelor destinate Ucrainei.
Importurile de motorină prin Constanța au crescut de la aproximativ 1,6 milioane de tone în 2021 la aproape 4,4 milioane de tone în 2024. Concentrarea unei cantități atât de mari de produse într-un singur punct logistic poate deveni problematică atunci când riscul militar din regiune crește.
Chiar dacă portul sau rafinăriile nu sunt atacate direct, simpla creștere a pericolului poate determina companiile de transport să refuze anumite curse. Asigurătorii pot majora tarifele, petrolierele pot fi obligate să aștepte în larg, iar comercianții vor transfera toate aceste costuri în prețul carburanților.
Potrivit analizei, motorina reprezintă cea mai mare vulnerabilitate a României. Aceasta este utilizată în transportul rutier, agricultură, construcții, distribuția alimentelor, serviciile de intervenție și numeroase activități industriale.
Într-o criză, prețul motorinei poate continua să crească chiar dacă petrolul brut se ieftinește. Reducerea exporturilor din anumite state, nivelul scăzut al stocurilor și capacitatea limitată a rafinăriilor pot menține prețurile ridicate la pompă.
Dacă perturbările rămân limitate, România s-ar putea confrunta în special cu scumpiri. Dacă problemele de pe ruta CPC și cele din Orientul Mijlociu continuă timp de două până la patru săptămâni, țara ar putea intra într-o competiție cu statele vecine pentru petrol și produse petroliere.
Într-un asemenea scenariu pot apărea noi creșteri de preț, întârzieri ale navelor, reducerea stocurilor comerciale și costuri mai mari pentru agricultură, transport și alimente. Într-un caz sever, unele benzinării ar putea rămâne temporar fără anumite produse.
Dumitru Chisăliță avertizează că plafonarea prețurilor nu poate rezolva lipsa fizică a carburanților. Dacă importatorii nu își pot recupera costurile și riscurile, aceștia pot prefera să trimită transporturile către alte piețe, unde primesc un preț mai bun.
România are rezerve obligatorii, însă acestea pot acoperi doar temporar o perturbare. Specialistul solicită autorităților să explice clar câte zile de consum pot fi acoperite, unde sunt depozitate stocurile și cât de repede pot fi eliberate.
„Cea mai mare amenințare nu este că petrolul dispare din lume. Cea mai mare amenințare este că România ajunge prea târziu la petrolul disponibil”, avertizează președintele Asociației Energia Inteligentă.
Cât de repede s-ar putea vedea efectele la pompă și ce măsuri ar trebui luate înainte ca stocurile să înceapă să scadă? Citește analiza completă accesând linkul din comentarii.