Nicușor Dan, o figură binecunoscută în peisajul politic românesc și un matematician remarcabil, are un trecut plin de detalii mai puțin cunoscute publicului larg. Una dintre cele mai interesante povești din tinerețea sa este legată de porecla pe care o purta în perioada liceului și a activității în lotul olimpic de matematică: „Balaurul”.
Porecla, deși la prima vedere poate părea intimidantă, avea o conotație mai degrabă amuzantă și prietenoasă în cercul său de apropiați. Ea se referea în special la aspectul său fizic din acea perioadă – un păr lung și des, cu un volum care atrăgea toate privirile și care îi conferea o prezență impunătoare. Colegii glumeau adesea pe seama acestui detaliu, asociindu-l cu un „balaur” din povești, o figură mitologică puternică și greu de ignorat.
Această poreclă nu era legată doar de aspectul fizic, ci și de personalitatea și abilitățile sale. În mediile academice, Nicușor Dan era cunoscut pentru mintea sa ascuțită, logica imbatabilă și determinarea cu care aborda problemele matematice. În acest sens, „Balaurul” devenise un simbol al respectului – un adversar redutabil la concursuri și un coechipier de nădejde în echipele de pregătire.
Pe parcursul anilor, Nicușor Dan a păstrat o atitudine relaxată față de această etichetă din trecut. Deși între timp a devenit un personaj public serios și rezervat, cu o imagine sobră în ochii alegătorilor, amintirea poreclei din tinerețe oferă o perspectivă mai umană și mai caldă asupra lui. Ea reamintește că, dincolo de funcțiile publice, există un om cu un parcurs autentic, care a evoluat dintr-un adolescent pasionat de știință într-un lider implicat în viața comunității.
Astfel de detalii personale, aparent minore, contribuie la conturarea unui portret mai complet al omului Nicușor Dan – o personalitate care, deși deseori percepută ca distantă, poartă cu sine povești simple, dar pline de semnificație.
