Schimbarea urmărește să crească predictibilitatea pentru contribuabili și să direcționeze resursele către zonele unde riscurile fiscale sunt mai ridicate.
Noul model de control renunță treptat la verificările punctuale și pune accent pe campanii tematice, organizate pe sectoare de activitate. Astfel, firmele comparabile vor fi verificate după aceleași reguli, iar documentele solicitate vor fi stabilite în funcție de specificul domeniului.
Înainte de începerea inspecțiilor, contribuabilii vizați vor primi o informare prealabilă privind obiectivele controlului și perioada orientativă în care se vor desfășura verificările.
Selecția entităților care vor fi controlate va fi făcută pe baza analizelor de risc la nivel de ramură economică. Scopul este ca eforturile de control să fie concentrate în zonele unde pot apărea abateri fiscale importante.
În același timp, instituția își propune să crească nivelul de transparență prin comunicarea temelor verificate și a tipurilor de nereguli urmărite.
Abordarea tematică, anunțată din timp, le oferă firmelor posibilitatea de a-și verifica evidențele, de a corecta eventualele probleme și de a pregăti documentele justificative necesare.
În practică, noul sistem ar trebui să însemne mai puține controale izolate și mai multă uniformitate în evaluarea contribuabililor din același sector. Claritatea privind pașii, termenele și documentele solicitate poate reduce tensiunile din timpul inspecției.
Pentru companii și persoane fizice autorizate, schimbarea aduce două efecte directe: mai mult timp pentru pregătire și un accent mai mare pe conformarea voluntară.
Notificarea prealabilă permite revizuirea declarațiilor, registrelor contabile și contractelor, astfel încât eventualele erori să poată fi corectate înainte de interacțiunea cu inspectorii.
Înaintea unei campanii tematice, este util un audit intern scurt, prin compararea declarațiilor fiscale cu balanțele contabile și documentele-suport. O atenție specială trebuie acordată zonelor cu tranzacții frecvente sau valori neobișnuite.
De asemenea, este importantă pregătirea unui dosar centralizat cu documente, precum contracte, facturi, extrase bancare, politici contabile și proceduri interne. O arhivă clară poate reduce durata controlului.
Trasabilitatea veniturilor și cheltuielilor trebuie să fie ușor de explicat, mai ales în cazul operațiunilor cu numerar sau al tranzacțiilor complexe în lanț.
Este recomandată desemnarea unei persoane de contact pentru relația cu echipa de control. Răspunsurile unitare pot preveni neînțelegerile și pot menține comunicarea într-un cadru organizat.
Dacă sunt identificate erori, acestea pot fi corectate prin mecanismele legale de rectificare. O abordare proactivă poate reduce impactul unor eventuale măsuri dispuse în urma controlului.
Instituția păstrează instrumentele obișnuite în cazul nerespectării regulilor, inclusiv aplicarea sancțiunilor acolo unde este cazul. Totuși, anunțarea în avans a temelor de control și clarificarea obiectivelor urmăresc să stimuleze conformarea voluntară.
Pentru contribuabili, principalul avantaj este reducerea incertitudinii. Aceștia vor ști din timp ce se verifică, care este calendarul aproximativ și ce documente sunt esențiale.
O firmă informată că urmează o campanie de verificare într-un anumit domeniu își poate ajusta procedurile interne, poate evalua riscurile și poate organiza mai clar documentele justificative.
Abordarea pe domenii poate încuraja și alinierea bunelor practici între companii similare, reducând diferențele de interpretare.
Pentru situațiile particulare sau întrebările tehnice, contribuabilii pot pregăti din timp puncte de vedere contabile și fiscale, astfel încât discuțiile din timpul controlului să fie susținute de documente clare și ușor de urmărit.