Câinii trăiesc lângă oameni de mii de ani și au ajuns să ne observe mult mai fin decât credem. Pentru ei, mirosul este principalul mod de a înțelege lumea. Au un simț olfactiv mult mai dezvoltat decât al nostru, cu aproximativ 250–300 de milioane de receptori olfactivi, față de circa 5–6 milioane la om, ceea ce le permite să perceapă diferențe chimice pe care noi nu le putem sesiza.
De aici pornește și impresia că un câine „simte” imediat când ceva este diferit la stăpânul său. Fără să dramatizăm, este adevărat că patrupedele pot observa schimbări în mirosul natural al corpului, iar aceste variații pot avea legătură cu stresul, emoțiile, schimbările hormonale sau, în unele cazuri, cu anumite probleme de sănătate. Pentru câine, toate acestea sunt doar informații normale despre omul din fața lui.
Mai multe studii și analize științifice au arătat că, atunci când sunt antrenați, câinii pot identifica compuși volatili asociați cu afecțiuni precum diabetul sau unele tipuri de cancer. Asta nu înseamnă că un câine de companie pune diagnostice, dar arată cât de sensibil este nasul lui la schimbările chimice din corpul uman.
Interesul câinilor pentru anumite zone ale corpului, mai ales cele intime, are și o explicație simplă. Acolo există o concentrație mai mare de glande apocrine, care produc semnale olfactive puternice și distincte. Când un câine insistă să adulmece, el nu face altceva decât să adune informații despre „profilul chimic” al persoanei.
În același timp, reacțiile lui pot reflecta și starea noastră de moment. Câinii citesc rapid dacă suntem tensionați, obosiți, neliniștiți sau, dimpotrivă, relaxați. Nu observă doar mirosul, ci și postura, mersul, expresiile și energia generală. Din toate aceste semnale își adaptează comportamentul și pot deveni mai apropiați, mai protectori sau pur și simplu mai curioși.
De aceea, dacă un câine începe brusc să fie foarte interesat de o anumită zonă a corpului și acest comportament persistă, este util să privim gestul ca pe un semnal de atenție, nu ca pe un verdict medical. E bine să ne observăm starea generală, eventuale simptome noi și, dacă ceva pare neobișnuit, să cerem sfatul unui medic. Câinele poate sesiza o schimbare, dar nu poate spune ce înseamnă ea exact.
În viața de zi cu zi, adulmecatul este pentru câine una dintre cele mai firești forme de comunicare. El îți „citește” hainele când vii acasă, observă imediat dacă ți-ai schimbat rutina și reacționează la stările tale înainte ca tu să le verbalizezi. Tocmai aici stă frumusețea legăturii dintre om și câine: în miros, gesturi și prezența aceea tăcută prin care pare să înțeleagă mai mult decât lasă să se vadă.