Puterea rugăciunii făcute din inimă, așa cum o înțelege părintele Victor Lucian Georgescu, se naște din sinceritatea, smerenia și dăruirea totală a omului către Dumnezeu. Nu este vorba despre o simplă înșiruire de cuvinte sau o formalitate religioasă, ci despre o deschidere profundă a sufletului, o comuniune reală între om și divin.
Rugăciunea din inimă este tainică și personală. Ea nu are nevoie întotdeauna de cuvinte multe sau elaborate, ci de adevăr. Este acea rugăciune care izvorăște din nevoia sinceră de a vorbi cu Dumnezeu, de a-I cere ajutorul, iertarea sau, pur și simplu, de a-I mulțumi. În viziunea părintelui Victor Lucian Georgescu, această rugăciune are o forță deosebită tocmai pentru că pornește din profunzimea ființei umane, acolo unde se întâlnesc credința, durerea, speranța și iubirea.
El ar spune că o astfel de rugăciune poate aduce liniște în suflet, poate vindeca răni lăuntrice și poate schimba direcția unei vieți. Nu prin magie, ci prin prezența reală a harului divin care se revarsă acolo unde este chemat cu sinceritate. În tăcerea inimii, omul Îl întâlnește pe Dumnezeu, iar în acea întâlnire, totul capătă sens.
Rugăciunea din inimă nu ține cont de loc, de timp sau de starea materială a omului. Ea poate fi rostită în biserică, pe stradă, în suferință sau în bucurie. Important este ca ea să fie adevărată, să nu vină din mândrie sau automatism, ci dintr-un dor sincer de Dumnezeu.
În învățătura părintelui Victor, această rugăciune devine un drum – un drum al regăsirii de sine, al curățirii inimii și al apropierii de iubirea divină. Este un act viu, care transformă și care unește omul cu taina veșniciei.