Pe vremea regimului comunist din România, în special în perioada anilor ’80, românii aveau parte de raționalizări drastice în ceea ce privește consumul de alimente, din cauza lipsei de resurse și a politicii economice centralizate. Rațiile alimentare erau impuse de stat și se aplicau în majoritatea cazurilor populației, iar accesul la produse alimentare esențiale, precum ouăle și carnea, era limitat.
Ouăle
În perioada comunistă, fiecare persoană avea dreptul să cumpere un număr limitat de ouă pe lună. În general, rația era de aproximativ 6 ouă pe lună pentru fiecare persoană, ceea ce înseamnă că românii aveau voie să consume doar câte un ou pe săptămână. Aceasta era o cantitate extrem de mică, având în vedere importanța ouălor în alimentația zilnică, dar și pentru preparatele tradiționale.
Carnea
În ceea ce privește carnea, rațiile erau și mai restrânse. În acea perioadă, românii aveau dreptul să cumpere, în medie, între 1 și 2 kg de carne pe lună. Aceasta varia în funcție de tipul de carne și de disponibilitatea din magazin. Rațiile erau împărțite pe tipuri de carne, iar carnea de porc era considerată cea mai rar disponibilă. De asemenea, carnea de pasăre sau de vită era mult mai greu de obținut și, de cele mai multe ori, era distribuită doar în perioadele în care stocurile erau mai mari.
Aceste rații alimentare, stabilite de autoritățile comuniste, reflectau penuria de alimente și nevoia de a asigura o distribuție uniformă în rândul populației, chiar dacă acest lucru însemna sacrificarea diversității și cantității alimentare. Multe produse alimentare erau raționalizate, iar oamenii erau nevoiți să aștepte la cozi lungi pentru a putea cumpăra alimentele permise.
De asemenea, produsele care nu erau raționalizate, cum ar fi legumele sau fructele, erau deseori limitate în funcție de sezon și de reglementările de distribuție. Totodată, în multe cazuri, erau impuse restricții la alimentele de import sau la cele care erau considerate mai „de lux”, iar accesul la acestea era reglementat strict.