Category: Stiri

Dacă salivezi în somn, este un semn că creierul tău… funcționează intens. Ce spun specialiștii

Salivatul în somn este un fenomen frecvent și, deși pentru mulți poate fi jenant, el nu este neapărat un semn de boală. Din contră, în multe situații, poate indica faptul că organismul – și mai ales creierul – se află într-o stare profundă de relaxare.

În timpul somnului adânc, creierul intră în faze esențiale pentru refacere, memorare și reglare emoțională. Atunci când aceste faze sunt bine atinse, mușchii corpului se relaxează complet, inclusiv cei ai feței și ai gurii. Ca urmare, saliva se poate scurge mai ușor, mai ales dacă dormi pe o parte sau pe burtă.

Un alt motiv este activitatea intensă a sistemului nervos în timpul somnului REM, faza în care visăm cel mai mult. Creierul este extrem de activ, chiar dacă trupul este relaxat. Acest contrast poate duce la salivare, fără ca persoana să își dea seama.

De asemenea, salivatul în somn poate fi un semn că organismul tău reușește să atingă un somn profund și odihnitor, lucru din ce în ce mai rar în stilul de viață modern. Persoanele care dorm foarte superficial sau se trezesc des în timpul nopții salivează, paradoxal, mai rar.

Totuși, există și alte explicații posibile. Poziția de somn joacă un rol important: cei care dorm pe o parte sau cu gura ușor deschisă sunt mai predispuși. La fel, congestia nazală, alergiile sau oboseala extremă pot favoriza acest fenomen.

În cazuri mai rare, salivatul excesiv poate indica probleme dentare, reflux gastric sau tulburări de respirație în somn, mai ales dacă este însoțit de sforăit puternic, treziri frecvente sau senzație de oboseală dimineața. De aceea, contextul este important.

Pentru majoritatea oamenilor însă, salivatul ocazional în somn este perfect normal și chiar un mic indiciu că organismul „și-a făcut treaba” peste noapte. Nu este un semn de slăbiciune, ci mai degrabă unul de relaxare profundă.

Concluzia? Dacă se întâmplă din când în când, nu ai de ce să te îngrijorezi. Creierul tău profită de somn pentru a se reface.

Sărbătoare importantă în calendarul ortodox pe 10 februarie 2026. Ce este bine să respecte credincioșii

Pe 10 februarie 2026, creștinii ortodocși îl prăznuiesc pe Sfântul Sfințit Mucenic Haralambie, una dintre cele mai respectate și temute figuri ale calendarului bisericesc. Ziua este considerată o sărbătoare cu puternică încărcătură spirituală, fiind legată de protecție împotriva bolilor, a necazurilor și a morții năprasnice.

Sfântul Haralambie este cunoscut în tradiția populară drept „stăpânul ciumei” sau „cel care leagă bolile”, motiv pentru care mulți credincioși se roagă în această zi pentru sănătate, vindecare și pace în familie. De-a lungul timpului, numeroase obiceiuri și superstiții s-au păstrat, mai ales în mediul rural.

Ce este bine să facă credincioșii pe 10 februarie

În această zi, este recomandat:

• să se meargă la biserică sau să se rostească rugăciuni către Sfântul Haralambie

• să se aprindă o lumânare pentru sănătatea celor dragi

• să se dea de pomană, mai ales pentru bolnavi și săraci

• să se păstreze liniștea în casă și să se evite conflictele

În unele zone, oamenii duc la biserică colivă, colaci sau miere, deoarece Sfântul Haralambie este considerat și ocrotitorul albinelor și al roadelor.

Ce NU este bine să faci

Tradiția spune că pe 10 februarie nu este bine:

• să se muncească din greu

• să se spele sau să se coasă

• să se înceapă certuri sau lucruri importante

Se crede că nerespectarea sărbătorii poate aduce boală sau ghinion, iar cei care lucrează în această zi „îl supără pe Sfânt”.

Semnificația zilei

Sfântul Haralambie este văzut ca un mare apărător al oamenilor în fața suferinței, iar credința populară spune că el ține bolile „legate” și le dezleagă doar atunci când oamenii uită de credință.

Pentru mulți români, această zi este una de teamă, respect și speranță, fiind un moment potrivit pentru rugăciune și reculegere.

Chef Sorin Bontea dezvăluie rețeta clasică de gogoși pufoase, exact ca în copilărie

Puține deserturi trezesc atâta nostalgie precum gogoșile pufoase, iar Chef Sorin Bontea spune că secretul nu stă în ingrediente complicate, ci în răbdare, proporții corecte și respectarea pașilor clasici. Rețeta este una simplă, dar rezultatul poate fi spectaculos: gogoși aerate, moi și perfect rumenite.

Ingrediente de bază

• lapte călduț

• drojdie proaspătă

• zahăr

• ouă

• unt topit

• făină albă

• un praf de sare

• coajă rasă de lămâie sau vanilie

• ulei pentru prăjit

• zahăr pudră pentru decor

Chef Bontea subliniază că toate ingredientele trebuie să fie la temperatura camerei, un detaliu esențial pentru un aluat reușit.

Modul de preparare

Drojdia se dizolvă în laptele călduț împreună cu puțin zahăr și se lasă câteva minute, până devine activă. Separat, ouăle se amestecă ușor cu restul de zahăr, sarea și aromele. Se adaugă drojdia activată, apoi untul topit, iar la final făina, treptat.

Aluatul se frământă bine, până devine elastic și nelipicios. „Trebuie să-l simți cum prinde viață sub mâini”, spune chef-ul. După frământare, aluatul se lasă la dospit într-un loc cald, acoperit, până își dublează volumul.

După dospire, aluatul se întinde și se decupează gogoșile. Acestea se mai lasă câteva minute să crească, apoi se prăjesc în ulei bine încins, la foc mediu. Este important să fie întoarse o singură dată, pentru a rămâne pufoase.

Secretul gogoșilor perfecte

Sorin Bontea atrage atenția asupra temperaturii uleiului: dacă este prea fierbinte, gogoșile se ard la exterior și rămân crude în interior; dacă este prea rece, vor absorbi ulei.

La final, gogoșile se scot pe șervețele absorbante și se pudrează din belșug cu zahăr.

Rezultatul? Gogoși aurii, ușoare, extrem de pufoase, care dispar de pe farfurie în câteva minute.

Cum își educă Andra și Cătălin Măruță copiii: reguli clare și valori pentru o creștere echilibrată

Andra și Cătălin Măruță formează unul dintre cele mai îndrăgite cupluri din showbizul românesc, iar modul în care își cresc copiii este adesea lăudat de fani. Deși sunt extrem de cunoscuți și au un program încărcat, cei doi pun familia pe primul loc și încearcă să le ofere copiilor lor o copilărie cât mai normală.

Unul dintre principiile de bază în familia Măruță este echilibrul. Andra și Cătălin nu își doresc să își crească copiii „într-un glob de sticlă”, dar nici nu îi lasă fără limite. Există reguli clare în casă, mai ales în ceea ce privește educația, respectul și responsabilitățile zilnice. Copiii sunt învățați că succesul vine prin muncă și disciplină, nu doar prin notorietatea părinților.

Un alt aspect important este modul în care gestionează expunerea publică. Deși apar uneori alături de părinți la evenimente sau pe rețelele sociale, copiii nu sunt forțați să fie în centrul atenției. Andra și Cătălin au subliniat de mai multe ori că vor ca cei mici să-și descopere singuri pasiunile, fără presiunea celebrității.

În familie se pune mare accent pe respect și comunicare. Problemele sunt discutate deschis, iar copiii sunt încurajați să își exprime emoțiile și opiniile. Cei doi părinți cred că un copil ascultat devine un adult sigur pe el.

Educația clasică rămâne o prioritate. Temele, școala și programul de studiu sunt tratate cu seriozitate, chiar dacă ambii părinți au cariere de succes în domenii diferite. În același timp, copiii sunt încurajați să facă sport, să aibă activități creative și să petreacă timp de calitate în familie.

Un mesaj constant transmis de Andra și Cătălin este recunoștința. Copiii sunt învățați să aprecieze ceea ce au și să nu considere nimic ca fiind garantat. De asemenea, empatia și bunătatea față de ceilalți sunt valori esențiale promovate în familie.

Fără excese, fără reguli rigide, dar cu multă implicare, Andra și Cătălin Măruță par să fi găsit formula unei educații moderne, bazate pe iubire, limite sănătoase și exemple personale.

Vestea externării lui Mircea Lucescu a adus inițial ușurare în rândul fanilor și al apropiaților, însă situația nu este una complet rezolvată. Deși medicii i-au permis să părăsească unitatea medicală, starea sa necesită în continuare supraveghere atentă, iar următoarea perioadă este una decisivă.

Surse apropiate spun că externarea nu înseamnă revenire la ritmul intens de muncă. Din contră, Mircea Lucescu ar urma să respecte un program strict de recuperare, cu odihnă, controale medicale regulate și limitarea efortului. La vârsta sa, orice problemă de sănătate impune prudență maximă, mai ales în contextul stresului uriaș pe care îl presupune funcția de selecționer.

Apropiații afirmă că Lucescu rămâne lucid, implicat și atent la tot ce se întâmplă în jurul echipei naționale, însă medicii i-au recomandat să evite deplasările și suprasolicitarea. Tocmai acest lucru ridică semne de întrebare legate de următoarea perioadă: cât de mult va putea fi prezent, efectiv, pe teren și la acțiunile oficiale?

În culise se discută deja despre o eventuală perioadă de tranziție, în care responsabilitățile zilnice ar putea fi împărțite sau delegate, pentru a-i proteja sănătatea. Nimeni nu vorbește despre retragere, însă este clar că prioritatea absolută a devenit starea sa fizică.

Mesajele de susținere au curs din toate direcțiile — foști jucători, antrenori, suporteri — semn că Mircea Lucescu rămâne o figură respectată și iubită. Tocmai de aceea, orice informație legată de sănătatea sa este urmărită cu maxim interes.

Deși externat, lupta nu este complet câștigată. Urmează o perioadă delicată, în care fiecare decizie va fi luată cu grijă, iar sănătatea va conta mai mult decât orice meci sau obiectiv sportiv.

Numele Andreei Paul a început să fie tot mai des vehiculat în spațiul public ca posibilă opțiune pentru conducerea Ministerului Educației, iar interesul pentru parcursul său profesional a crescut rapid. Considerată una dintre vocile ferme din zona reformei și a politicilor publice, Andreea Paul este văzută de susținători drept un profil tehnocrat, dar cu experiență politică solidă.

De profesie economist, Andreea Paul s-a remarcat de-a lungul timpului prin implicarea în domenii precum educația, economia și politicile de dezvoltare. A activat atât în mediul academic, cât și în zona decizională, fiind cunoscută pentru discursurile directe și pozițiile tranșante față de problemele structurale din România, inclusiv cele din sistemul de învățământ.

Ceea ce a readus-o recent în atenția publicului a fost o declarație fermă despre starea educației din România, în care a criticat lipsa de coerență a reformelor și faptul că elevii și profesorii sunt „victimele experimentelor politice”. Afirmația sa, potrivit căreia „Educația nu mai poate fi tratată ca un laborator de improvizație”, a fost intens distribuită și comentată, fiind interpretată ca un semnal clar că își asumă o viziune dură, dar necesară.

Susținătorii ei spun că Andreea Paul ar putea aduce la Ministerul Educației mai multă rigoare, predictibilitate și orientare spre performanță, într-un sistem afectat de schimbări dese de legislație, lipsa infrastructurii și exodul cadrelor didactice. De cealaltă parte, criticii avertizează că discursul ferm trebuie dublat de soluții concrete și capacitatea de a gestiona un aparat birocratic extrem de complex.

De-a lungul carierei, Andreea Paul a fost asociată cu ideea de reformă și meritocrație, susținând public evaluarea reală a performanței în educație, depolitizarea deciziilor și investițiile pe termen lung în școli și universități. Aceste poziții au contribuit la construirea imaginii sale de posibil ministru care ar putea „zgudui” sistemul.

Zona de nord a Capitalei este deja celebră pentru restaurantele sale elegante, frecventate de vedete, oameni de afaceri și clienți care caută experiențe culinare premium. Herăstrău rămâne un adevărat pol al gastronomiei exclusiviste, iar localul deținut de Dani Oțil nu face excepție. Un subiect care a stârnit numeroase discuții este legat de prețuri, mai ales când vine vorba despre preparate aparent simple. Întrebarea care apare constant este: cât costă, de fapt, o ciorbă în restaurantul lui Dani Oțil?

Restaurant într-o zonă premium, cu costuri pe măsură

Localul este amplasat într-una dintre cele mai scumpe zone ale Bucureștiului, în imediata apropiere a Parcului Herăstrău. Aici, chiriile, taxele și cheltuielile de întreținere sunt semnificativ mai mari decât în alte cartiere, iar acest lucru se reflectă inevitabil în nota de plată. Conceptul restaurantului este unul modern, cu accent pe design, plating și ingrediente atent selecționate, adresându-se unui public dispus să plătească pentru atmosferă și servicii de top.

Există ciorbă tradițională în meniu?

Cei care se așteaptă la un meniu clasic românesc, plin de ciorbe tradiționale, vor fi surprinși. Restaurantul nu pune accent pe bucătăria tradițională, însă există un preparat care se apropie cel mai mult de ideea de ciorbă: supa de cocoș cu găluște. Aceasta este varianta de început de masă pentru cei care preferă ceva cald, consistent și familiar.

Cât costă, concret, o supă sau o „ciorbă”

Prețul pentru supa de cocoș cu găluște este de 38 de lei porția. Pentru mulți români, suma pare ridicată, mai ales dacă o comparăm cu restaurantele de cartier, unde o ciorbă costă, în medie, între 20 și 30 de lei. În contextul zonei de nord însă, acest tarif este considerat aproape standard.

Practic, în Herăstrău, o supă poate ajunge să coste cât un fel principal din alte părți ale orașului, lucru care a generat numeroase reacții și dezbateri online.

De ce sunt aceste prețuri atât de mari

Tariful nu este stabilit la întâmplare și reflectă mai mulți factori importanți:

• amplasarea într-o zonă exclusivistă;

• conceptul de restaurant premium;

• costurile ridicate de funcționare;

• tipul de clientelă vizată.

Restaurantul nu concurează cu localurile tradiționale sau cu bistrourile accesibile, ci cu restaurantele de top din nordul Bucureștiului, unde astfel de prețuri sunt deja normalizate.

Cum arată restul meniului

Pentru a înțelege mai bine contextul, este important de știut că supa de 38 de lei este, de fapt, printre cele mai accesibile preparate din meniu:

• micul dejun pornește de la aproximativ 48–52 de lei;

• pizza are prețuri între 48 și 78 de lei, în funcție de ingrediente;

• felurile principale, precum șnițelul sau pulpa de rață, depășesc frecvent 80 de lei;

• preparatele sofisticate pot ajunge și la peste 100 de lei.

Raportat la aceste sume, supa se află la limita inferioară a listei de prețuri.

Ce spun clienții

Reacțiile sunt împărțite. Unii consideră că prețurile sunt exagerate pentru preparate simple, alții spun că locația, atmosfera, servirea și experiența generală justifică nota de plată. În mediul online, expresia „prețuri de Nordului” apare tot mai des, iar restaurantul lui Dani Oțil este frecvent dat ca exemplu al costurilor ridicate practicate în această zonă.

Merită sau nu o supă de 38 de lei?

Răspunsul depinde strict de așteptări. Pentru cei obișnuiți cu restaurantele tradiționale, suma poate părea greu de acceptat. Pentru clienții care frecventează Herăstrăul și restaurantele premium, prețul este perfect aliniat cu oferta zonei.

Cert este un lucru: în nordul Bucureștiului, chiar și cele mai simple preparate pot ajunge la prețuri surprinzătoare, iar o „simplă” ciorbă poate deveni un adevărat subiect de dezbatere.

O schimbare importantă a intrat deja în vigoare și îi afectează direct pe angajații din România. Deși pentru mulți a trecut aproape neobservată, noua lege modifică modul în care sunt acordate anumite beneficii la locul de muncă, iar consecințele pot fi resimțite rapid în buzunarele salariaților.

Potrivit noilor prevederi, angajații nu vor mai primi automat acest drept, așa cum se întâmpla până acum. Practic, ceea ce înainte era considerat aproape garantat devine condiționat, iar acordarea lui depinde de mai mulți factori stabiliți de angajator sau de situația contractuală a fiecărui salariat.

Schimbarea a stârnit deja nemulțumire în rândul angajaților, mai ales în sectoarele unde acest beneficiu era văzut ca o formă de siguranță sau recompensă pentru munca depusă. Mulți spun că nu au fost informați din timp și că au aflat abia în momentul în care au observat diferențe pe fluturașul de salariu sau în documentele interne ale companiei.

Specialiștii atrag atenția că noua lege oferă mai multă flexibilitate angajatorilor, dar și mai puțină predictibilitate pentru angajați. În lipsa unor clauze clare în contractul individual sau colectiv de muncă, salariații pot pierde un drept pe care îl considerau sigur.

De asemenea, există temeri că unii angajatori ar putea profita de modificare pentru a reduce costurile, fără a compensa pierderea prin alte beneficii sau majorări salariale. În mediul online, discuțiile sunt aprinse, iar mulți români cer clarificări urgente și explicații detaliate.

Pe de altă parte, angajații sunt sfătuiți să își verifice atent contractele de muncă și regulamentele interne și să ceară explicații clare de la angajator. În anumite situații, dreptul respectiv poate fi menținut dacă este prevăzut explicit în documentele semnate.

Cert este că această modificare legislativă schimbă regulile jocului pe piața muncii și poate avea un impact major asupra relației dintre angajat și angajator.

O profesie abandonată treptat încă din perioada lui Nicolae Ceaușescu a revenit surprinzător în prim-plan și este tot mai căutată în 2026. Deși, timp de ani buni, a fost considerată depășită, realitatea actuală arată că românii au din nou nevoie urgentă de acești specialiști — mai ales în sezonul rece — însă îi găsesc din ce în ce mai greu.

Ne aflăm în plină iarnă, iar tot mai multe gospodării folosesc sisteme de încălzire pe bază de lemne sau peleți. Odată cu pornirea sobelor și centralelor pe combustibil solid, apare automat și necesitatea întreținerii corespunzătoare a coșurilor de fum. Problema este că meseriașii specializați în acest domeniu sunt puțini, iar cererea este uriașă.

Coșarul, meserie aproape dispărută, dar din nou esențială

Printre meseriile care s-au pierdut în timp, pe fondul dezvoltării tehnologice și al schimbării stilului de viață, se află și cea de coșar (hornar). În trecut, acest specialist era indispensabil pentru siguranța locuințelor, însă odată cu generalizarea încălzirii pe gaz, rolul său a fost minimalizat.

În 2026, contextul s-a schimbat radical. Criza energetică, creșterea accentuată a prețurilor la gaze și electricitate, dar și dorința multor români de a reduce costurile i-au determinat să revină la încălzirea pe lemne sau peleți. Aceste sisteme necesită însă verificări și curățări regulate, ceea ce a readus meseria de coșar în centrul atenției.

Reguli mai stricte și cerere tot mai mare

Un alt factor important care a dus la explozia cererii este înăsprirea normelor de prevenire a incendiilor. Pentru a obține sau menține asigurarea locuinței, dar și pentru a evita amenzi considerabile, proprietarii sunt obligați să prezinte documente care să ateste curățarea periodică a coșurilor de fum, eliberate de specialiști autorizați.

Deși extrem de populară în perioada comunistă, meseria de coșar este astăzi aproape pe cale de dispariție. Puținii profesioniști rămași sunt suprasolicitați, mai ales în lunile de iarnă, când nu reușesc să facă față tuturor solicitărilor.

Coșarul modern: tehnologie în slujba siguranței

Spre deosebire de imaginea tradițională a coșarului de altădată, meseria s-a modernizat considerabil. Astăzi, hornarii folosesc camere video cu infraroșu pentru inspectarea canalelor de evacuare, aspiratoare industriale și echipamente de ultimă generație, transformând o muncă rudimentară într-una de mare precizie.

Astfel, o meserie considerată „de domeniul trecutului” a devenit din nou vitală, demonstrând că unele profesii nu dispar niciodată cu adevărat — ele doar așteaptă contextul potrivit pentru a reveni.

Moartea neașteptată a interpretei de muzică populară Mihaela Cojocaru a provocat un val de durere profundă în lumea artistică și în rândul celor care i-au iubit vocea. Dispariția sa fulgerătoare a lăsat în urmă șoc, neputință și o tristețe greu de pus în cuvinte.

Colegi de breaslă, prieteni apropiați și admiratori care au cunoscut-o doar prin cântec continuă să își exprime regretul pe rețelele de socializare. Mesajele de adio curg neîncetat, semn al impactului pe care artista l-a avut asupra celor din jur.

Unul dintre cele mai tulburătoare mesaje îi aparține interpretei Elisabeta Vasile, care a ales să își deschidă sufletul într-o confesiune plină de durere și revoltă în fața destinului.

„Doamne, Dumnezeule, încă o lovitură, încă o moarte fulgerătoare… De ce, Doamne? Mihaela era o femeie tânără, în martie ar fi împlinit 53 de ani. Era un om bun, cânta minunat, era o colegă și o prietenă adevărată…”, a scris artista, mărturisind că vestea a căzut ca un trăsnet.

Elisabeta Vasile a vorbit și despre legătura specială pe care Mihaela Cojocaru o avea cu un post de televiziune unde colabora de mulți ani și unde era primită mereu cu căldură și apreciere.

„Pe cine mai aniversăm acum, draga mea?”, se întreabă ea, cu o durere sfâșietoare.

Mesajul devine și mai emoționant atunci când artista face referire la o reîntâlnire simbolică „sus, la stele”, cu cei dragi plecați prea devreme, amintindu-l și pe Drăgănelu’.

„Sufletul meu era deja trist după plecarea lui Ion… acum e și mai trist. Viața poate fi atât de crudă uneori”, a mai scris Elisabeta Vasile.

Speculații și apel la decență

În lipsa unor informații oficiale, în spațiul public au apărut numeroase speculații legate de cauza morții Mihaelei Cojocaru. Unii vorbesc despre un posibil infarct, alții despre o boală gravă, însă până în acest moment familia nu a confirmat nimic.

Apropiații artistei fac apel la respect, discreție și decență, cerând ca durerea familiei să nu fie amplificată de zvonuri. Cert este că Mihaela Cojocaru rămâne în inimile tuturor prin vocea sa caldă, prin bunătatea ei și prin dorul autentic pe care l-a cântat o viață întreagă.