Fostul președinte al României, Traian Băsescu, a făcut recent o serie de declarații care au atras atenția opiniei publice, vorbind deschis despre dezamăgirea profundă pe care o resimte față de evoluția clasei politice românești. Într-un discurs lucid și lipsit de menajamente, acesta a afirmat că România traversează una dintre cele mai complicate perioade nu doar economic, ci mai ales din punctul de vedere al calității deciziilor politice.
„România are nevoie de o clasă politică mai bună”
Întrebat ce și-ar dori cel mai mult pentru România în perioada următoare, Traian Băsescu a răspuns fără ezitare: o schimbare reală în structura și nivelul clasei politice. În opinia sa, degradarea calității reprezentanților aleși nu este un fenomen recent, ci unul care persistă încă din anii ’90 și care s-a accentuat în timp.
Fostul șef al statului a criticat dur situațiile în care persoane slab pregătite ajung în funcții-cheie, considerând că lipsa de competență și viziune afectează direct direcția de dezvoltare a României.
„Mi-aș dori o clasă politică în care să nu mai avem întâmplări cu oameni care au șapte clase și ajung în Parlament. O clasă politică orientată spre viitor, asta este problema de bază”, a spus Traian Băsescu, subliniind că nu are așteptări nerealiste, ci cerințe minime de profesionalism și responsabilitate.
Prea mulți parlamentari, prea puțină performanță
O altă temă reluată de fostul președinte a fost cea a numărului mare de parlamentari. Acesta consideră că România nu are nevoie de aproape 460 de aleși, în condițiile în care este dificil de identificat chiar și 100 de parlamentari cu adevărat competenți.
În viziunea sa, problema reală nu este cantitatea, ci calitatea, iar actualul sistem politic nu stimulează performanța, meritocrația sau profesionalismul.
„Nu avem nevoie de 460 de parlamentari, pentru că noi nu putem găsi nici 100 buni. Trebuie să facem ceva ca să creștem calitatea clasei politice”, a avertizat Băsescu.
Totodată, el a atras atenția că climatul public extrem de ostil față de politicieni, marcat de jigniri și atacuri constante, riscă să alunge exact oamenii competenți care ar putea aduce un plus de valoare în politică.
Datoria publică, adevărata bombă cu ceas
Dincolo de criza de reprezentare, Traian Băsescu consideră că cea mai mare problemă a României este una economică: costul uriaș al datoriei publice. Acesta a avertizat că dobânzile plătite de stat cresc accelerat și pot deveni, în timp, o povară imposibil de susținut.
Potrivit estimărilor sale, în anul 2025 România ar putea ajunge să plătească aproximativ 11 miliarde de euro doar pentru dobânzi, sumă care crește de la an la an din cauza împrumuturilor contractate la dobânzi ridicate.
Fostul președinte a explicat că această realitate riscă să anuleze beneficiile fondurilor europene, inclusiv pe cele aferente viitorului exercițiu financiar al Uniunii Europene (2028–2034), estimat la circa 60 de miliarde de euro pentru România.
„Dacă plătim anual 10–11 miliarde de euro pe dobânzi, o mare parte din fondurile europene vor fi, indirect, înghițite de aceste costuri”, a avertizat el.
Singura soluție: deficit bugetar zero
În opinia lui Traian Băsescu, există o singură soluție tehnică reală pentru stoparea creșterii datoriei publice: atingerea deficitului bugetar zero. Atât timp cât România continuă să înregistreze deficit, chiar și în limitele considerate acceptabile de Uniunea Europeană, datoria va continua să crească.
El a subliniat că pericolul major nu constă doar în acumularea datoriei, ci mai ales în obligația de a plăti anual dobânzile, care pot împinge un stat spre incapacitate de plată.
„Îți oprești creșterea datoriei doar când ajungi la deficit bugetar zero. Cât timp ai deficit, datoria crește, iar datoria aduce dobânzi tot mai mari. Dobânzile se plătesc anual, la termen, iar aici este riscul major”, a explicat fostul președinte.
Un avertisment pentru viitor
În concluzie, Traian Băsescu transmite un mesaj de avertisment: fără o clasă politică mai bine pregătită și fără decizii ferme privind disciplina bugetară, România riscă să intre într-o spirală economică periculoasă. Costul acestor decizii, spune el, nu va fi plătit de politicieni, ci de întreaga societate, pe termen lung.
„Ultimul său vis” pentru România pare a fi, astfel, unul simplu, dar esențial: competență în politică și responsabilitate în gestionarea banilor publici.
