Un turist român, convins că nimic nu poate egala ospitalitatea și abundența unui hotel de 5 stele cu ultra all-inclusive în Turcia, a rămas cu gura căscată… dar nu de uimire, ci de dezamăgire. Cu pachetul plătit în avans și așteptări la nivel de top mondial, bărbatul se imagina înconjurat de mese îmbelșugate, delicatese fine și băuturi exclusiviste.
În prima zi, surpriza a venit chiar la prânz: bufetul, deși impresionant la prima vedere, ascundea preparate care nu se ridicau la standardele promise. Fripturile de vită erau tari și uscate, peștele avea un miros ușor neplăcut, iar fructele de mare păreau reîncălzite de mai multe ori. Garniturile, deși colorate, erau în mare parte fade, iar salatele erau stropite cu un sos greu, care acoperea complet gustul legumelor.
Deserturile, deși variate, nu erau toate proaspete. Unele prăjituri aveau blat învechit, iar înghețata – în ciuda prezentării spectaculoase – era apoasă și fără savoare. La capitolul băuturi, „cocktailurile premium” erau mai mult sucuri colorate cu puțin alcool, iar vinul roșu era servit la temperatura camerei, ceea ce i-a stricat complet aroma.
„Plătești pentru lux, dar uneori primești doar decorul, nu și calitatea”, a povestit el ulterior. Ceea ce l-a deranjat cel mai mult nu a fost neapărat mâncarea în sine, ci diferența uriașă dintre imaginile din prezentările hotelului și realitatea de pe farfurie.
Dacă vrei, îți pot scrie și o versiune mai ironică și tabloidă, care să pună accent pe contrastul dintre „ultra all-inclusive” și experiența reală.