Viața nobililor și boierilor din Țările Române de odinioară era marcata de opulență și diferențe clare față de viața țăranilor, cei mai mulți dintre aceștia fiind oameni simpli, care își petreceau zilele muncind pământul. În schimb, nobilimea se bucura de privilegii care le ofereau o viață confortabilă, rafinată și, adesea, extravagantă. Aceasta se reflecta nu doar în locuințele lor, dar și în obiceiurile zilnice, inclusiv în mesele fastuoase și obiceiurile alimentare specifice.
Cum arăta viața nobililor?
Viața nobililor era complet diferită de cea a țăranilor din acele vremuri. În timp ce majoritatea românilor trăiau în case modeste, boierii își construiau conace impunătoare, cu ziduri înalte și grădini vaste. Tinerele din familiile nobililor erau adesea izolate de restul lumii, fiind ținute acasă, în siguranța zidurilor înalte ale conacelor, pentru a nu fi văzute de curioșii care le-ar fi dorit pentru căsătorie. Aceste măsuri erau luate pentru a păstra familia nobilă și pentru a preveni ca tinerele să fie văzute de bărbați din alte clase sociale.
De asemenea, nobilii aveau obiceiul de a mânca separat de soțiile lor, o practică ce s-a păstrat până în anii 1800. Era un obicei de a-și proteja statutul și a menține o distincție socială între sexe.
Mesele boierești
Mesele boierești erau adevărate festinuri. În general, boierii serveau un număr impresionant de preparate, care adesea depășeau 20 de feluri. Mesele erau însoțite de băuturi alcoolice, iar în unele cazuri, cantitățile de vin erau atât de mari încât, după masă, mulți boieri se retrăgeau pentru un „pui de somn” pentru a-și digera mesele copioase. Acest obicei, observat și de un călător italian din secolul 19, este considerat de mulți ca fiind legat de consumul excesiv de băuturi alcoolice, care făceau ca festinul să dureze ore întregi.
În ceea ce privește felurile de mâncare, mesele nobililor erau cu adevărat speciale. Un exemplu de preparat exclusivist era tocănița de scoici și raci, care erau prinși din râul Someș în zona Bistrița-Năsăud. Acestea erau considerate delicatese și erau preparate cu mare grijă, fiind o adevărată delicatesă deosebită de mesele mai modeste ale țăranilor.
Tradiții legate de igiena personală
Un alt detaliu interesant despre viața nobililor era igiena personală. În timp ce majoritatea oamenilor de rând nu aveau obiceiuri regulate de curățare a dinților, nobilii erau singurii care se curățau pe dinți de trei ori pe zi, folosind o metodă mai neobișnuită – coajă de pâine arsă și mărunțită, care era transformată într-o pulbere fină pentru a freca dinții. Acest obicei se păstra chiar și în prima parte a anilor 1800, când igiena dentară era încă o practică rar întâlnită în rândul țăranilor.
Viața cotidiană
La finalul zilei, după mesele opulente și somnurile de după masă, nobilimea se retrăgea adesea în camerele lor private sau în grădinile conacului, unde petreceau timpul în conversații sau în activități recreative. Nimic nu era mai important decât familia și statutul social, care erau păstrate cu mare atenție. De asemenea, călătorii străini care ajungeau în Țările Românești nu puteau să nu observe diferențele mari dintre viața nobililor și cea a țăranilor, adesea menționând opulența, dar și stilul de viață îngrijit și elegant al acestora.
În concluzie, viața nobililor români din vechime era caracterizată de un amestec între opulență, tradiție și obiceiuri care păstrau distincțiile între clasele sociale. Mesele erau o adevărată celebrare a statutului lor, iar igiena personală și delicatesurile servite la masă reflectau nivelul lor de trai, mult diferit de cel al țăranilor din acele vremuri.