România artistică este în doliu după dispariția unui nume care a însemnat decenii de eleganță, forță și dăruire pe scenă: Viorel Comănici. Un actor care nu avea nevoie de introduceri, pentru că vocea, prezența și intensitatea sa scenică erau suficiente pentru a umple o sală și pentru a rămâne în memoria publicului.
În ultimele luni, apropiații știau că marele artist duce o luptă tăcută, discretă, așa cum îi fusese întreaga viață personală. La 79 de ani, Viorel Comănici se confrunta cu probleme grave de sănătate, pe care le-a purtat cu demnitate și fără dramatism. Cei din jur au sperat până în ultima clipă, însă finalul a venit dureros și neașteptat de repede.
Pe 5 iunie, actorul s-a stins din viață după o lungă suferință, lăsând în urmă un gol profund în lumea teatrului românesc. Vestea a fost anunțată de Teatrul Nottara, instituția de care și-a legat o parte importantă din carieră. Mesajul transmis a emoționat întreaga comunitate artistică: „Familia Teatrului Nottara a pierdut un coleg mult prețuit. Actorul Viorel Comănici a trecut la cele veșnice pe 5 iunie după o lungă suferință. Dumnezeu să îl odihnească!”
O carieră construită cu rigoare și pasiune
Povestea profesională a lui Viorel Comănici a început în 1965, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A fost format sub îndrumarea unor profesori de prestigiu, precum Mony Ghelerter și Zoe Anghel, într-o generație de excepție, alături de nume care aveau să devină repere ale teatrului românesc: Emil Hossu, Alexandru Repan, Ruxandra Sireteanu, Ștefan Sileanu sau Olga Bucătaru.
Primul său rol important, Mitică Popescu din piesa lui Camil Petrescu, a marcat debutul unei cariere solide. Spectacolul, montat în regia lui George Dem Loghin, cu Dem Rădulescu asistent de regie, a fost rampa de lansare pentru un actor care avea să impresioneze prin forță interioară și expresivitate.
De-a lungul anilor, Viorel Comănici a colaborat cu regizori importanți și a interpretat roluri memorabile în producții devenite clasice. A urcat pe scenă în „Hamlet” de William Shakespeare, în regia lui Dinu Cernescu, în „Lady X” de Eugen Mirea, dar și în „Șoc la mezanin” de I.D. Șerban sau „Întoarcerea la Micene” de Tossizza Averoff. Fiecare rol purta amprenta unei construcții minuțioase și a unei sensibilități aparte.
De la scenă la film
Pe lângă teatru, Viorel Comănici a avut și o activitate consistentă în cinematografie. A lucrat cu mai mulți regizori români și a făcut parte din distribuția unor producții apreciate de public. Una dintre aparițiile sale cunoscute rămâne cea din seria „Pistruiatul”, unde a demonstrat că talentul său se adapta cu ușurință și în fața camerei de filmat.
Actorul se declara un mare iubitor de film și considera cinematografia o extensie firească a pasiunii sale pentru artă. Era un cinefil atent și un profesionist riguros, respectat de colegi pentru seriozitatea și modestia sa.
Moștenirea unui artist
Plecarea lui Viorel Comănici lasă în urmă nu doar amintirea unor roluri, ci și exemplul unei vieți dedicate scenei. A fost un actor care a traversat generații, care a știut să îmbine disciplina cu emoția și care a înțeles că teatrul este, înainte de toate, un act de dăruire.
Astăzi, România pierde un artist autentic, iar lumea teatrului rămâne mai săracă. Rămân însă spectacolele, înregistrările, poveștile spuse de colegi și aplauzele care încă răsună în memoria celor care l-au văzut pe scenă.
Cortina a căzut pentru Viorel Comănici, dar moștenirea sa artistică va continua să inspire.