Tăierea și redistribuirea fondurilor pentru anul 2026 au reaprins conflictul dintre Înalta Curte de Casație și Justiție și Guvern. Instanța supremă critică modul în care a fost construit bugetul și avertizează că va merge în instanță pentru a-și proteja finanțarea necesară acoperirii obligațiilor curente, subliniind răspicat că „Legea nu este opțională”.
Potrivit proiectului de buget pentru 2026, la nivelul ÎCCJ au fost prevăzute credite de angajament în valoare de 5,02 miliarde de lei, ceea ce înseamnă o creștere de 49,95% față de execuția preliminată din 2025. În același timp, creditele bugetare ajung la 4,99 miliarde de lei, cu 49,16% mai mult decât anul trecut. Nemulțumirea instanței supreme nu ține doar de nivelul sumelor, ci mai ales de felul în care acestea au fost modificate și redistribuite în cadrul legii bugetare.
În comisiile de Buget-Finanțe din Parlament, un amendament susținut de mai multe partide a decis realocarea a 1 miliard de lei din bugetul ÎCCJ către 30 de primării care au datorii legate de proiectele derulate prin PNRR. Măsura, justificată prin nevoia de a acoperi restanțe, a fost privită de instanța supremă ca o intervenție care slăbește finanțarea sistemului judiciar la cel mai înalt nivel.
Pentru a înțelege mai clar situația, creditele de angajament reprezintă limitele legale până la care pot fi asumate cheltuieli viitoare, iar creditele bugetare sunt sumele efective care pot fi plătite într-un an. Diferența dintre ele influențează direct ritmul plăților către personal, furnizori sau proiecte în derulare, adică exact acele aspecte pe care Înalta Curte le consideră esențiale pentru funcționarea sa fără blocaje.
După aceste modificări, ÎCCJ a transmis că nu este vorba despre un caz izolat, ci despre o practică ce ridică semne serioase de întrebare privind respectarea principiilor statului de drept.
„Această evoluție nu este una izolată. Ea reflectă o practică ce ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea principiilor statului de drept”.
Instituția a anunțat și că va deschide o acțiune în instanță împotriva Guvernului, pentru a-l obliga să asigure sumele necesare executării obligațiilor exigibile. Cu alte cuvinte, Înalta Curte susține că ajustările bugetare și transferurile aprobate în Parlament pot afecta plata obligațiilor curente și a angajamentelor deja ajunse la scadență.
„Legea nu este opțională”.
Din punctul de vedere al instanței supreme, o politică de redistribuire care ia fonduri de la vârful sistemului judiciar poate afecta predictibilitatea financiară și, implicit, capacitatea de a asigura un act de justiție funcțional și eficient. ÎCCJ invocă în acest context statul de drept și separația puterilor, considerând că acestea trebuie să cântărească greu atunci când se stabilesc prioritățile bugetare.
În fond, disputa nu privește doar valoarea sumelor, ci și principiul de la care se pleacă: în ce măsură pot fi reduse alocările unei instanțe supreme pentru a acoperi urgențe din alte zone ale administrației. Pentru ÎCCJ, răspunsul este clar: fără resurse suficiente, plata obligațiilor devine problematică, iar activitatea curentă poate fi pusă în pericol.
Deși diferențele dintre creditele de angajament și cele bugetare pot părea tehnice, ele se traduc în practică prin întârzieri sau dificultăți în efectuarea plăților. Iar atunci când astfel de ajustări sunt însoțite de transferuri importante, precum cel de 1 miliard de lei către proiecte locale din PNRR, tensiunile devin inevitabile. Înalta Curte anunță că va folosi toate mijloacele legale pentru a-și proteja bugetul, în timp ce disputa privind prioritățile financiare ale anului 2026 rămâne deschisă.