Interpreta Gherghina Stancu, despre puterea deochiului: „Te doare capul, amețești, simți că leșini”. Tradiții, superstiții și descântece din Argeș
Deși trăim în vremuri moderne, credința în deochi rămâne puternic înrădăcinată în mentalitatea românilor. Considerată o superstiție veche de secole, ideea că o simplă privire poate „îmbolnăvi” sau slăbi o persoană are încă mulți adepți. Printre ei se numără și interpreta de muzică populară Gherghina Stancu, care mărturisește că a simțit pe pielea ei efectele deochiului și că a găsit alinare printr-un descântec tradițional.
„La țară, toți cred în deochi”
„La țară, de unde sunt eu, toată lumea crede în deochi. Nu e o simplă superstiție, ci o realitate pe care am văzut-o de multe ori în viața mea”, povestește artista, originară din Argeș, într-un interviu pentru Click. În satul natal, tradiția spune că bebelușii trebuie protejați încă din primele luni de viață: „La noi, copiii poartă la mână un șnur roșu sau o fundiță roșie prinsă de căciuliță, ca să nu se deoache. E obligatoriu să fie botezați până la trei luni, pentru că altfel, dacă sunt deocheați, se pot îmbolnăvi grav.”
Aceeași credință se extinde și asupra animalelor: „Noi puneam cârpe roșii și la vaci, și la boi, legate de coarne, când îi scoteam la păscut, ca să nu-i deoache nimeni.”
Deochiul poate fi cauzat atât de o privire invidioasă sau răutăcioasă, cât și de o admirație sinceră, explică artista: „Te poate deochea și cineva care spune cu drag: ‘Vai, ce frumoasă ești!’, dar și cineva care zice cu răutate: ‘Vai, ce rău arată vecina!’.” Iar efectele nu întârzie să apară: „Te doare tare capul, ai o stare de amețeală, de slăbiciune, simți că leșini”, spune Gherghina Stancu.
Descântecul Gherghinei împotriva deochiului
Interpreta spune că a reușit să alunge deochiul de fiecare dată cu ajutorul unui descântec tradițional, moștenit din familie. Iată cuvintele rostite:
„Fugi deochi dintre ochi, unde cocoșii nu cântă, și câinii nu latră, iar (numele persoanei) să rămână curată și luminată, ca roua din cer picată, ca ziua în care s-a născut, ca ceasul în care s-a făcut. De-o fi deocheată de femeie, să i se umfle țâțele, să-i curgă laptele, să-i pice părul, să se mire lumea de ea, așa cum s-a minunat ea de acea persoană (numele persoanei).”
„Acest descântec chiar are efect, am simțit pe pielea mea!”, susține artista.
Ce spune Biserica despre deochi
În timp ce tradiția populară a păstrat ideea de deochi ca pe o „boală” provocată de privirea cuiva, Biserica oferă o perspectivă diferită. Preotul Ioan Valentin Istrati explică: „Prin ochi se realizează un transfer de energie. Ochiul poate aduce lumină și pace, dar și întuneric și suferință. Există o putere dincolo de înțelegerea noastră, care se transmite prin privire.”
Citat din Sfânta Scriptură, părintele amintește cuvintele Mântuitorului: „Luminătorul trupului este ochiul. Dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul va fi luminat; iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul va fi întunecat.” În slujbele religioase, rugăciunile pomenesc „privirea cea rea și nesățioasă a ochilor făcători de rele”, semn că această credință are rădăcini și în gândirea spirituală.
Așadar, fie că este privită ca superstiție, tradiție sau realitate spirituală, credința în deochi continuă să facă parte din cultura populară românească, iar poveștile ca cea a Gherghinei Stancu demonstrează că această moștenire este încă vie în comunitățile noastre.