O dramă care a schimbat pentru totdeauna destinul unei familii din Timiș s-a petrecut în vara anului 2024, când Iasmina, o adolescentă de doar 15 ani, a intrat în baie pentru a face duș și s-a electrocutat. Din acel moment a început o luptă cumplită, marcată de intervenții medicale, transferuri între spitale din țară și din străinătate și o succesiune dureroasă de speranțe care s-au aprins și s-au stins, rând pe rând.
În toată această perioadă, familia nu a fost singură. Oameni din comunitate, apropiați și persoane care au aflat povestea fetei au încercat să îi fie alături, iar campaniile de strângere de fonduri au avut rolul de a susține costurile tratamentelor și îngrijirilor necesare. Din nefericire, la începutul anului școlar, trupul Iasminei nu a mai rezistat, iar adolescenta s-a stins pe patul de spital, după luni întregi de suferință și luptă cu urmările cumplite ale electrocutării.
Mesajul sfâșietor al mamei
Vestea morții a fost făcută publică chiar de mama fetei, printr-un mesaj care a tulburat profund întreaga comunitate. Cuvintele sale au exprimat o durere imposibil de măsurat, dar și iubirea fără margini pentru copilul plecat mult prea devreme.
„Dumnezeu a iubit-o atât de mult încât… a luat-o la El! Iasmi… a devenit un înger! Iubita noastră, puternica noastră… a luptat până în ultima clipă! Dar a obosit! Iasmi… mereu vei fi prezentă în inimile noastre! Îți mulțumim că ne-ai dat șansa să te avem ca fiică! Ești cea mai minunată! Te rog, de acolo de sus, să ne dai putere! Pentru că suntem distruși! Te iubim infinit!”
Mesajul a fost distribuit de numeroși oameni care au urmărit cazul și care au sprijinit familia în ultimele luni, semn că drama acestei adolescente a depășit cu mult granițele localității în care trăia. Susținerea venită din partea comunității, atât prin încurajări, cât și prin ajutor concret, a fost felul în care apropiații au încercat să aline puțin suferința și să păstreze vie speranța până în ultima clipă.
Urmează repatrierea și ultimele pregătiri ale familiei
Trupul neînsuflețit al Iasminei urmează să fie adus înapoi în România. În prezent, procedurile de repatriere sunt în desfășurare, iar familia, alături de prieteni și de cei care le-au fost aproape, se pregătește pentru cel mai greu moment: despărțirea finală.
Detalii despre pașii care urmează au fost transmise de asociația care a urmărit cazul încă de la începutul tragediei.
„Iasmina azi a fost luată de la morga spitalului și este la funeraria care se va ocupa de repatriere. Firma funerară care se va ocupa de toate actele necesare pentru repatrierea Iasminei, abia mâine va putea solicita certificatul de deces. Nu știm sigur dacă mâine îl primim sau luni. Iasmina va fi repatriată în România cu avionul, dar nu credem că va fi posibil mai repede de luni sau marți”
Până la finalizarea tuturor formalităților, rudele și prietenii rămân aproape de părinți, încercând să le ofere sprijinul de care au nevoie pentru a trece prin aceste clipe greu de imaginat. Durerea este însă copleșitoare, iar fiecare oră de așteptare apasă și mai greu până în momentul în care adolescenta va reveni acasă, pentru ultimul drum.
În comunitatea școlară din Bucovăț, unde Iasmina era elevă în clasa a VIII-a și era apreciată pentru rezultatele sale foarte bune, vestea morții a lăsat în urmă tăcere, lacrimi și multă tristețe. Profesorii și colegii au transmis mesaje de condoleanțe, rugăciuni și gânduri de mângâiere pentru familie.
„Iasmina s-a mutat la Domnul, în ceata drepților și a îngerilor. Drum lin către lumina cea neînserată, suflet blând și drag! Nu te vom uita, ci vei rămâne pururea vie în rugăciunile și inimile noastre! Ne rugăm ca Hristos, Cel ce este Lumină și Viață, să dăruiască odihnă și mângâiere celor rămași nemângâiați! Veșnică să-i fie pomenirea!”
Comunitatea a rămas unită în jurul familiei, iar gesturile de solidaritate continuă să apară. Până la încheierea tuturor demersurilor de repatriere, cei apropiați încearcă să își adune puterile pentru a organiza întoarcerea fetei în țară și pentru a-i oferi un rămas-bun demn, așa cum merită orice suflet plecat prea devreme.
În aceste zile apăsătoare, sprijinul direct capătă o valoare uriașă: un cuvânt cald, o prezență discretă, o rugăciune spusă din inimă. Sunt gesturi mici la vedere, dar imense pentru niște părinți sfâșiați de durere. Așa se construiește, în momentele cele mai grele, o punte de sprijin din oameni, compasiune și iubire.