Faptele relatate într-o discuție calmă, dar apăsată, descriu drumul de la entuziasm la dezamăgire.
Maria Loga a vorbit despre acest episod în podcastul lui Alexandru Pătrașcu, unde a mărturisit că a plătit scump pentru alegerea de a sprijini un artist aflat la început de drum.
Artista spune că, după acel moment, relațiile cu nume importante din folclor s-au tensionat, iar unele tăceri apasă și astăzi. Ea a amintit reacția unor colegi din generația de aur a muzicii populare.
„Doi mari artiști din generația de aur n-au mai vorbit cu mine doi ani pe motivul ăsta.”
În aceeași discuție, Maria Loga a spus că succesul actual al lui Valentin Sanfira nu poate fi separat de proiectul comun care l-a adus inițial în atenția publicului. Din perspectiva ei, sprijinul oferit atunci nu a fost recunoscut la adevărata valoare, iar recunoștința a lipsit.
„… și tăcerea e un răspuns!”
Tonul artistei a rămas rezervat, însă mesajul transmis este clar. Așteptarea unui gest de recunoștință s-a lovit de tăcere, iar mărturisirea scoate la lumină tensiunile ascunse din spatele unor colaborări care, pe scenă, par lipsite de umbre.
Povestea a început pe Valea Oltului, acolo unde Maria Loga spune că a scris linia melodică și textul piesei „Mama mi-ai scris o scrisoare”. Valentin Sanfira, care avea atunci în jur de 18 ani, a ascultat melodia în mașină și a propus varianta unui duet mamă–fiu, idee pe care interpreta a acceptat-o.
În ciuda avertismentelor venite din partea unor colegi, Maria Loga l-a urcat pe scenă în 2009, oferindu-i șansa de a ajunge în fața publicului larg. Artista descrie acea decizie ca pe una luată din convingerea că talentul merită să fie văzut și susținut.
Ulterior, lipsa de recunoștință pe care spune că a simțit-o a transformat energia începutului într-o dezamăgire rămasă în timp.
După această experiență, Maria Loga mărturisește că nu mai dorește să repete un astfel de demers cu alți artiști debutanți. Spune că nu mai are puterea să o ia de la capăt, după ce sprijinul oferit s-a întors, în percepția ei, prin tăcere.
„Niciodată! Niciodată! Când ești dezamăgit de anumite treburi, nu mai… ți-am spus, când te arzi cu ciorbă, sufli și în iaurt!”
Declarațiile sale aduc în atenție fragilitatea parteneriatelor artistice, mai ales atunci când acestea pornesc din entuziasm, încredere și dorința de a susține un talent aflat la început.
Discuția din podcastul lui Alexandru Pătrașcu i-a oferit artistei contextul în care să își prezinte cronologic argumentele și să explice etapele care au dus la această dezamăgire.
Episodul readuce în prim-plan relația dintre artiștii consacrați și cei aflați la început de drum în folclorul românesc, cu așteptările, promisiunile și limitele care pot apărea după ce luminile scenei se sting.