Marcela și Dorin Bucă au trăit una dintre cele mai dureroase experiențe pe care o familie le poate îndura: pierderea unui copil. Fiul lor, Andrei Bucă, tânăr arhitect talentat și plin de visuri, și-a pierdut viața în incendiul de la Colectiv, pe 30 octombrie 2015. Avea doar 29 de ani și lucra deja într-o firmă de prestigiu din București. Deși avea oferte din străinătate, Andrei alesese să rămână în România, visând să-și construiască un nume în arhitectura românească.
După tragedie, viața părinților săi s-a transformat într-o continuă luptă cu absența și dorul. Marcela și Dorin Bucă au mărturisit că, pentru luni întregi, totul părea învăluit în ceață, iar realitatea devenise greu de suportat.
„Eu nu cred că, după acel accident, am mai fost eu! Cred că vreo 6 luni de zile n-am ştiut ce se întâmplă cu mine şi am trăit într-o ceaţă”, spunea Dorin Bucă într-un interviu emoționant pentru Antena 3.
O nouă viață, o nouă speranță
La doar șase luni după tragedie, Dorin Bucă a început să simtă că viața nu se poate opri în acel punct. Gândul de a mai avea un copil a devenit nu doar o dorință, ci o formă de supraviețuire:
„Mi-am dat seama că ori mai avem un copil, ori încetăm să mai existăm.”
Deși speranțele erau mici, mai ales din cauza vârstei Marcelei (52 de ani la acea vreme), destinul le-a rezervat o surpriză. După multe emoții și analize trimise chiar și în China pentru siguranță, visul lor a prins contur. Iar răspunsul că totul este în regulă a venit într-o zi cu profundă semnificație spirituală – de Sfinții Mihail și Gavril.
Andreea Gabriela, născută la ora la care Andrei s-a stins
Pe 30 martie 2017, la ora 22:30, s-a născut micuța Andreea Gabriela – exact în aceeași zi și la aceeași oră la care fratele ei, Andrei, își pierduse viața în 2015. O coincidență care i-a lăsat fără cuvinte și pe părinți, dar care le-a adus și o liniște profundă.
„După acea haină neagră pe care am îmbrăcat-o la moartea lui Andrei, Dumnezeu ne-a dat o altă haină albă. Pe aceea am îmbrăcat-o peste haina neagră”, a spus Dorin Bucă.
Fetița pare să poarte cu ea nu doar lumina unui nou început, ci și trăsături care le amintesc permanent de Andrei.
„Seamănă ca două picături! Acelaşi păr, acelaşi mers, aceiaşi ochi, aceeaşi viteză în mişcare, poate chiar puţin peste Andrei. Este foarte isteaţă, face puzzle cu două mâini deodată, e un vis de copil.”
O legătură dincolo de timp
Deși micuța Andreea Gabriela este abia în clasa pregătitoare, ea deja dă semne de atașament profund față de imaginea fratelui ei. Tatăl povestește că fetița îl recunoaște pe Andrei în tablouri, îi rostește numele și participă la gesturile de iubire ale familiei față de el:
„Deja se uită la tablourile lui Andrei, spune Andei, Dei…. Se joacă pe lângă ele. Dacă vede că eu mă duc la tablou şi îi pup mâna, vrea şi ea. O să fie o legătură peste ani cu totul excepţională.”
Părinții știu că, la un moment dat, va veni clipa în care va trebui să îi spună povestea completă. Și vor fi pregătiți să o facă – din iubire, din respect și din nevoia de a păstra vie memoria fiului lor.