Premierul Ilie Bolojan anunță o măsură dură, dar – în viziunea sa – necesară: înghețarea salariilor și a pensiilor. Mesajul este clar și tranșant: ”A fost o majorare foarte mare în 2024. Nu o mai putem suporta.” Aceste cuvinte reflectă o realitate economică tensionată, în care statul român se confruntă cu o presiune bugetară uriașă, iar măsurile populiste din trecut par să-și arate acum efectele secundare.
Decizia de a îngheța salariile și pensiile nu este una ușor de digerat, mai ales pentru categoriile sociale vulnerabile sau pentru angajații din sistemul public care, deși adesea criticați, sunt esențiali în funcționarea statului. Cu toate acestea, guvernul susține că, fără o frână urgentă în cheltuieli, România riscă dezechilibre economice majore: deficit bugetar crescut, împrumuturi mai scumpe, pierderea încrederii din partea investitorilor.
Din perspectiva lui Bolojan, această măsură este una temporară, un pas înapoi necesar pentru a evita o prăbușire mai gravă în viitor. Este o abordare pragmatică, chiar dacă nepopulară. El pare să urmeze o linie de guvernare fermă, unde echilibrul fiscal primează în fața promisiunilor electorale.
Însă realitatea socială nu poate fi ignorată: înghețarea pensiilor lovește direct în milioane de români cu venituri modeste, iar blocarea salariilor va accentua frustrarea într-un climat deja tensionat. Sindicatele amenință cu proteste, iar opinia publică este divizată între înțelegerea necesității economice și revolta față de stagnarea nivelului de trai.
În concluzie, Bolojan pare decis să sacrifice capital politic pentru stabilitate financiară. Rămâne de văzut dacă populația va percepe această decizie ca pe un act de responsabilitate sau ca pe o nedreptate într-o perioadă deja dificilă. Indiferent de reacții, este clar că România intră într-o etapă de austeritate mascată, cu implicații economice, sociale și politice pe termen lung.
