România, în posibil PERICOL! Comandantul Suprem al NATO anunță… Vezi mai mult

9

România, în fața unui avertisment serios! Comandantul Suprem al NATO anunță riscuri care pot apărea mai devreme decât se estima

Categoria: Modă și Lifestyle

NATO trebuie să fie pregătită pentru scenarii tensionate într-un orizont mai apropiat decât se anticipa, iar România se află în acest tablou de risc. Avertismentul a fost transmis de generalul Alexus Grynkewich, care le-a explicat senatorilor americani că statele europene trebuie să ajungă la o capacitate solidă de apărare convențională până în 2035, chiar dacă provocările pot apărea mult mai devreme.

Oficialul militar a subliniat că un eventual acord de pace între Rusia și Ucraina nu ar însemna automat dispariția amenințării la adresa Europei. În opinia sa, evoluția războiului și posibilitatea repoziționării forțelor ruse vor continua să influențeze decisiv planificarea apărării colective în cadrul Alianței.

„Dintr-o perspectivă pur militară, atunci când 500.000 de soldați ruși căliți în luptă vor fi repoziționați în alte zone, va trebui să acordăm atenție acestui lucru ca unei potențiale amenințări militare și să fim conștienți de ceea ce ar putea reprezenta pentru Alianță”.

În contextul în care războiul dintre Rusia și Ucraina a intrat în al patrulea an, Pentagonul a început o reevaluare a posturii sale militare în Europa. Noua direcție pune accent pe întărirea capacităților naționale ale statelor europene membre NATO, astfel încât responsabilitatea pentru apărarea convențională a continentului să fie împărțită mai echilibrat.

Avertismentul privind calendarul apărării europene

Întrebat când ar putea Europa să își asume pe deplin apărarea convențională, generalul a indicat un termen clar:

„Până la sfârșitul deceniului nu vom fi acolo, dar cu siguranță până în 2035”.

În același context, el a evidențiat importanța strategică a prezenței militare americane în Europa, de la infrastructură și baze până la capacitatea de a proiecta rapid forță și de a pune la dispoziția președintelui SUA opțiuni operative în mai multe teatre de conflict. Referirea a inclus și acțiuni militare actuale împotriva Iranului, desfășurate cu participare americană și israeliană, prezentate ca exemplu al flexibilității pe care o oferă postura militară din Europa.

„Trupele, bazele și infrastructura noastră valorifică poziția strategică a Europei și permit SUA să deplaseze rapid forțe, să susțină operațiuni și să ofere președintelui multiple opțiuni militare în diferite teatre”.

Îngrijorări la Washington privind reducerea trupelor din Europa

În discuție a intrat și subiectul efectivelor americane staționate în prezent pe continent, aproximativ 80.000 de militari. Mai mulți senatori au avertizat că o reducere pripită a acestora ar transmite un semnal greșit și ar putea slăbi securitatea flancurilor aliate.

„Mă tem că administrația se concentrează exclusiv pe viteza tranziției și nu pe implicațiile strategice ale unei greșeli pe care o face”.

Președintele comisiei senatoriale a insistat că acesta nu este momentul potrivit pentru diminuarea prezenței americane în Europa.

„Acum nu este momentul pentru scăderea nivelului lor”.

În aceeași intervenție, el a susținut că adevărata cale de reducere a presiunii asupra Europei nu este micșorarea dispozitivului aliat, ci diminuarea amenințării reprezentate de armata rusă.

„Cel mai bun mod de a diminua nevoia de apărare în Europa este reducerea ameninței generate de armata Rusiei”.

Pe această linie, SACEUR a lăsat să se înțeleagă că o majorare a cheltuielilor pentru apărare până la 5% din PIB, acolo unde este posibil, ar întări semnificativ capacitatea colectivă a NATO. Pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România, o asemenea direcție bugetară ar însemna un plus de reziliență în fața unei amenințări care poate evolua rapid.

În ansamblu, mesajul transmis este limpede: NATO își ajustează postura pentru scenarii care pot apărea înainte de 2035, în timp ce Washingtonul analizează ritmul și amploarea oricărei modificări a prezenței militare pe continent, pe fondul unor așteptări tot mai mari ca aliații europeni să își consolideze propriile capacități de apărare.