“Am avut parte de o experiență frumoasă, care mi-a lăsat o impresie profundă și pe care cred că ar trebui să o împărtășesc cu toată lumea.

Într-o zi, fiul meu m-a întrebat, cu o curiozitate tipică vârstei lui:

– Cum ați trăit voi înainte, fără toate aceste tehnologii? Fără internet, fără calculatoare, fără televizoare, fără aparate de aer condiționat și fără telefoane?

Iar eu, cu înțelepciunea adunată în timp, am început să-i explic:

– Nu am trăit așa cum trăiești tu astăzi, cu toate comoditățile moderne, dar am avut alte valori care ne ghidau viața. Așa cum sunt rugăciunea, compasiunea, cinstea, respectul, modestia și dragostea pentru cărți.

Noi, cei născuți între 1939 și 1985, suntem cu adevărat binecuvântați, iar viața noastră este o dovadă vie a acestui lucru. Am trăit o copilărie plină de experiențe valoroase și învățături esențiale, care ne-au format ca oameni.

Lecții din copilărie

Când eram copii, ne jucam fără griji, fără să purtăm căști sau să fim conectați la gadgeturi. Mergeam pe bicicletă cu prietenii, ne simțeam liberi și nu ne temeam să ne aventurăm la școală de unii singuri. După ore, ne petreceam timpul jucându-ne afară, până apunea soarele, fără a ne lipsi de distracție prin vizionarea de programe televizate.

Ne bucuram de întâlniri cu prieteni adevărați, nu virtuali, și beam apă direct de la robinet, fără a ne gândi la riscuri. În copilăria noastră, chiar și momentele simple, cum ar fi împărțirea unui pahar de suc între patru prieteni, erau pline de bucurie, iar sănătatea noastră nu era pusă în pericol. Deși mâncam de multe ori cartofi și pâine, ne mențineam activi și nu ne îngrășam.

Ne creativitatea ne conducea să ne fabricăm propriile jucării, iar când ne doream ceva nou, împrumutam cu bucurie de la alții. Părinții noștri, deși nu aveau multe bunuri materiale, ne ofereau dragostea și sprijinul lor. Ne învățau să apreciem valorile fundamentale ale vieții: onestitatea, loialitatea, respectul și importanța muncii grele.

Amintiri durabile

Nu am avut telefoane mobile, console de jocuri sau laptopuri, dar aveam prieteni adevărați care ne erau aproape. Amintirile noastre erau păstrate în fotografii alb-negru, dar acestea erau pline de emoție și culoare. Răsfoind albumele de familie, retrăiam momentele frumoase și păstram cu respect portretele strămoșilor noștri.

Valorile noastre ne îndrumau și ne învățau să apreciem cărțile, pe care nu le-aruncam ușor, pentru că ne bucuram de fiecare pagină citită. Viața noastră nu era expusă în mod public, iar confidențialitatea era importantă. Nu discutam despre viața altora și nu simțeam nevoia de a ne arăta existența pe rețelele sociale.

Suntem o generație unică și plină de înțelepciune. Am fost ultima generație care a ascultat cu atenție părinții și prima care a început să asculte și să învețe de la copiii noștri. Această interacțiune intergenerațională este esențială, pentru că ne ajută să construim o lume mai bună, bazată pe înțelegere și respect reciproc. Așa că, deși trăim într-o eră a tehnologiei avansate, să nu uităm valorile fundamentale care ne-au format și ne fac să fim ceea ce suntem astăzi.”