La vârsta de 42 de ani, Maria Olaru se poate lăuda cu un palmares impresionant în lumea gimnasticii, având titlul de campioană mondială și medalia de argint la proba pe echipe de la Jocurile Olimpice din 2000. Însă, în spatele acestor realizări se află o poveste de viață plină de suferință, sacrificii și momente dramatice. Deși a început să practice gimnastica de la doar 6 ani, drumul ei către succes nu a fost deloc ușor. Originară din Fălticeni, Maria s-a confruntat cu abuzuri și traume, dar a trebuit, de asemenea, să își gestioneze pierderile familiale majore, rămânând orfană și fiind nevoită să înfrunte viața singură, mult prea devreme.
### Primii pași în gimnastică: O copilărie marcată de pierdere și sacrificiu
Maria Olaru a început să își construiască drumul în gimnastică încă de la o vârstă fragedă. La doar 7 ani, a plecat de acasă pentru a se antrena la CSS Cetate Deva, o decizie dificilă, dar necesară pentru a-și împlini visul. Însă copilăria ei a fost marcată de traume puternice încă dinainte de a începe cariera sportivă. La vârsta de doar 4 ani, tatăl ei și-a luat viața, o pierdere care a lăsat urme adânci în sufletul Mariei. „Știam că acasă nu aveam nicio șansă,” mărturisea ea, amintindu-și de decizia care a dus-o pe drumul gimnasticii.
Durerea pierderii tatălui a fost copleșitoare pentru Maria, mai ales că acest eveniment tragic s-a petrecut în perioada în care ea începea să formeze primele amintiri clare din copilărie. Chiar dacă era încă un copil, ea și-a jurat că toate reușitele ei vor fi dedicate tatălui său, dorind să-l facă mândru, de acolo, din ceruri. Această motivație puternică a fost unul dintre motoarele care au împins-o înainte, în ciuda greutăților. Însă lipsa unei figuri paterne în viața sa i-a afectat și relațiile de mai târziu, inclusiv căsnicia cu Bogdan Diaconu, care s-a încheiat printr-un divorț în 2017, după doar un an.
### Abuzurile din lumea gimnasticii: O realitate ascunsă
De-a lungul carierei sale, Maria Olaru nu doar că a avut de înfruntat pierderea familiei, dar a trebuit să facă față și abuzurilor din lumea gimnasticii, o realitate dureroasă pe care mulți sportivi o cunosc, dar despre care prea puțini au curajul să vorbească. În mod repetat, abuzurile din acest sport au fost ascunse sub preș de către Federația Română de Gimnastică, creând o atmosferă toxică pentru mulți tineri care își dedicau viața sportului de performanță.
Maria Olaru a fost una dintre gimnastele care a avut curajul să vorbească deschis despre traumele prin care a trecut. A descris antrenamentele dure, uneori brutale, și presiunile psihologice la care a fost supusă. Chiar dacă aceste mărturisiri au atras atenția asupra problemelor din gimnastica românească, ele nu au fost suficient pentru a produce schimbări semnificative în sistemul sportiv. În ciuda acestor dificultăți, Maria a reușit să obțină succese impresionante la nivel internațional, fiind o inspirație pentru generațiile care au urmat.
### Pierderea mamei: O lovitură devastatoare
Deși viața părea să îi ofere o rază de lumină în momentul în care devenise mamă la rândul ei, având un băiețel pe care l-a numit Mihai, după tatăl ei, soarta i-a rezervat o altă lovitură dureroasă. În 2015, în aceeași noapte tragică în care s-a produs incendiul de la Colectiv, Maria Olaru și-a pierdut mama. Aceasta a murit în somn, iar Maria a aflat vestea șocantă abia după două zile.
Gimnasta a povestit despre ultimele momente petrecute alături de mama sa și despre senzația inexplicabilă pe care a avut-o în acea seară fatidică. „Mi-ar fi plăcut tare mult să fie cu noi. A apucat să-l vadă pe Mihai vreo 9 luni,” a spus Maria, adăugând că, în momentul despărțirii de mama ei, a avut un sentiment ciudat, ca și cum ar fi știut că nu o va mai vedea niciodată.
„Când ne-am luat rămas bun, m-a privit într-un fel. Este și ultima dată când am văzut-o. Le-am spus surorilor mele că s-a uitat la mine ca și cum ar fi fost ultima dată. Așa a și fost,” a mărturisit Maria cu tristețe. Moartea mamei sale, la doar câteva luni după nașterea fiului ei, a fost un moment devastator pentru ea, iar legătura dintre acea noapte și tragedia de la Colectiv a fost resimțită puternic de gimnastă. „S-a întâmplat exact în noaptea cu Colectivul. A murit în somn, noi am găsit-o după două zile,” a mai spus Maria, încă afectată de pierdere.
### O viață dedicată familiei și muncii
În ciuda tuturor tragediilor prin care a trecut, Maria Olaru a reușit să își găsească echilibrul prin fiul său și prin activitățile sale profesionale. Deși a lăsat în urmă cariera competițională, Maria rămâne dedicată familiei sale și continuă să își gestioneze viața cu discreție și putere. În același timp, își menține implicarea în lumea gimnasticii și încearcă să ofere sfaturi și îndrumări tinerelor gimnaste care doresc să urmeze aceeași cale.
Relația sa cu fiul său, Mihai, reprezintă pentru Maria un punct de stabilitate și fericire, oferindu-i alinare în fața pierderilor suferite. Deși viața i-a adus multe provocări, ea a reușit să își găsească resursele interioare necesare pentru a merge mai departe și pentru a-și oferi fiului său o viață plină de dragoste și securitate.
### Concluzie: O poveste de viață impresionantă
Maria Olaru reprezintă un exemplu de forță, curaj și perseverență. Drumul său în gimnastică a fost presărat cu sacrificii și suferințe, dar și cu succese remarcabile. De la pierderea tatălui la o vârstă fragedă, până la moartea mamei sale în acea noapte tragică din 2015, Maria a fost nevoită să înfrunte momente de o durere incomensurabilă. În ciuda acestor tragedii, ea a reușit să își găsească echilibrul și să își continue viața, devenind un model pentru cei din jurul său.
Povestea ei este una de neuitat, demonstrând că, în spatele succesului sportiv, se ascunde adesea o luptă interioară intensă și o poveste de viață mult mai complicată decât ceea ce se vede pe podiumurile de premiere. Maria Olaru a ales să vorbească despre durerea și suferința sa, oferindu-le celorlalți o lecție importantă despre puterea de a trece peste cele mai grele încercări ale vieții.